Ganduri pentru un om ocupat


     
Paradoxul vremurilor noastre în istorie
este ca avem clădiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai puţin;
cumpărăm mai mult dar ne bucurăm mai puţin.

Avem case mai mari dar familii mai mici.
Avem mai multe accesorii dar mai puţin timp;
avem mai multe funcţii dar mai puţină minte,
mai multe cunoştinţe dar mai putină judecată;
mai mulţi experţi si totuşi mai multe probleme,
mai multă medicină, dar mai puţină sănătate.

Bem prea mult, fumăm prea mult,
Cheltuim prea nesăbuit,
Râdem prea puţin,
Conducem prea repede,
Ne enervăm prea tare,
Ne culcăm prea târziu, ne sculam prea obosiţi,
Citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor
şi ne rugăm prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.
Am învăţat cum sa ne câştigăm existenţa
dar nu cum sa ne facem o viaţă,
am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.

Am ajuns până la lună si înapoi, dar avem probleme când trebuie să traversăm strada,
să facem cunoştinţă cu un vecin.
Am cucerit spaţiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am făcut lucruri mai mari dar nu mai bune.

Am curăţat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre.
Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin.
Plănuim mai multe dar realizăm mai puţine.
Am învăţat sa ne grăbim dar nu si să aşteptăm.

Am construit mai multe calculatoare
sa deţină mai multe informaţii
sa producă mai multe copii ca niciodată
dar comunicăm din ce în ce mai puţin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri dar mai multe divorţuri,
Case mai frumoase dar cămine destrămate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinţa, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îţi induc orice stare de la bucurie la linişte, la moarte.

Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îţi poate aduce aceasta scrisoare şi în care poţi decide
fie sa împărtăşeşti acest punct de vedere,
fie să ştergi acest mesaj.

Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.

Aminteşte-ţi să spui o vorba buna copilului care te venerează,
pentru ca acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine.

Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine
pentru că aceasta este singura comoara pe care o poţi oferi cu inima
şi nu te costă nimic.
Aminteşte-ţi să spui „TE IUBESC” partenerului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti,
dar mai ales sa o spui din inimă.
O sărutare şi o îmbrăţişare vor alina durerea atunci când sunt
sincere.

Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână
şi să preţuieşti acel moment
pentru ca într-o zi
acea persoană nu va mai fi lângă tine.

Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp sa vorbeşti,
fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase
pe care le ai.

Tuturor prietenilor mei, vă mulţumesc că existaţi.

O. Paler (material primit prin e-mail)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: