Darul


     
     Se povesteste că un tânăr, singur la părinti, urma să-si încheie cu
brio studiile academice. De luni de zile admirase o masină expusă în
vitrina unui magazin auto. Stia că tatăl lui îsi poate permite să cumpere o astfel
de masină, asa că si-a exprimat dorinta să o primească în dar la
absolvire.

     Ziua mult asteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista
vreun semn că masina mult visată va intra în posesia sa. O usoară
dezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă.

     În seara dinaintea festivitătii de absolvire, tatăl si-a chemat fiul în birou.
     L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de
el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos
împachetată, rostind emotionat: „Felicitări, fiule!”

     Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile masinii. Însă în
cutie se afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris
în litere aurite pe copertă.
Dezamăgirea i s-a transformat în mânie.
– Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a iesit furios din cameră,
părăsind definitiv casa tatălui său.

     Anii au trecut. Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă
si o familie frumoasă. Într-un târziu, si-a dat seama că vremea nu stă
în loc si a hotărât să-si viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul
absolvirii facultătii.

     Însă înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anuntă
că tatăl lui a decedat si că toată averea i-a rămas lui, ca singur
mostenitor.

     Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost coplesită de
tristete si regrete. A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al
mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii – în aceeasi pozitie în care o lăsase el înainte de a părăsi casa
părintească. Cu ochii împăienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început să citească în ea.

     La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la
podea. S-a aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa
magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească masina mult visată. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în garaj.

     De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântările lui Dumnezeu, doar
pentru că nu sunt „împachetate” cum ne-am asteptat ?

(material primit prin e-mail)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: