In trenul vietii

Omul de cand se naste si pana moare calatoreste în trenul vietii sale si opreste în diverse gari.În gara în care opreste omul la nastere se întalneste cu parintii sai.Ei sunt primii lui prieteni primii oameni pe care îi cunoaste.Si astfel omul patrunde în gara centrala a vietii sale prin intermediul trairii pe care o are acasa cu cei care-i sunt parinti.
    Omul pe masura ce traieste în lume trece prin multe gari în unele coboara în altele nu,din unele îsi cumpara produse de tot felul si îsi înmulteste bagajele, din altele nu.Astfel omul care trece din gara în gara nu prea stie în ce tren sa urce si nici ce sa faca pentru a merge pe o cale precisa
    Se poate spune ca nimeni nu rataceste daca învata sa faca doar lucruri utile celor ce sunt în tren cu el.Puterea de a darui si altor calatori din praplinul sufletului lor o au doar cei ce au ales sa fie lumina.Si cum doar ei daruiesc, doar ei sunt cei care daruiesc bucurii înalte pe care stiu sa le pretuiasca.
    Bucuria unei calatorii în lumea luminii si împlinirii o au cei buni,darnici,altruisti.Conditia iubirii este una importanta pentru ca toti calatorii sa se simta confortabil.
    Cel ce calatoreste singur se simte separat de viata si nu poate parcurge drumul prea fericit.Cel care minte, se simte adesea legat de minciunile pe care le spune si uita daca ceea ce spune este adevar sau minciuna pentru ca ajunge sa confunde mastile pe care si le-a pus cu chipul lui.
    Calatorii ce sunt în lumina pur si simplu stiu care este cel care nu spune niciodata adevarul.Astfel în tren se creaza compartimente separate cei buni calatoresc în compartimente separate de cei rai si mincinosi.Trenul are si vagoane de dormit,dar si vagoane clasa întai si clasa a doua.În vagoanele clasa întai calatoresc avutii cei ce au bani si putere si care se aseaza în varful societatii.Cei ce calatoresc în vagoanele de clasa a doua cauta mereau sa faca ceva pentru a trai mai bine.Unii dintre acestia chiar reusesc sa se autdepaseasca si sa treaca în vagonele de clasa întai de lumina sau speciale.Acestia cei ce încep calatoria în vagoane de clasa a doua se împart în doua categorii,cei ce stiu sa traiasca în lumina si cauta mereu lumina si cei ce sunt în întuneric.
    Cei ce stiu sa traiasca în lumina sunt calmi linistiti bucuriosi de tot ceea ce întalnesc în drum.Ei învata mereu sa fie aproape de ceea ce este cu adevarat important pentru ei si pentru prietenii si dusmanii lor.Ei sunt cei ce tin lumea pe umerii lor.Cei ce cauta lumina sunt cei ce au aspiratii înalte pe tot parcursul calatoriei.Ei se straduie continuu sa iasa din propia lor neputinta si asa sa ajunga în vagoanele de clasa întai din lumina.
    Destul de multi cad si cei care raman în lumina îi ajuta.Drumul lor este plin de ocolisuri si urcusuri si adesea de opriri fara sens.
    Între cei care sunt în lumina si cei care cauta lumina sunt cei care sunt în întuneric.Ei sunt cei care îi impieduca si pe unii si pe altii sa mearga pe drumul lor.Ei sunt dusmanii care nu pot deveni prieteni dar care sunt în numar din ce în ce mai mare.
    Se pare ca între aceste trei categorii de caltori mai sunt si altii,mustele,cainii de paza,dar nici pisicile nu lipsesc.Mustele aduna gunoiul din vagoane si îi depun în locuri de ei stiute în care totul este pregatit pentru incinerare.Canii îi pazesc pe cei bogati si pe cei saraci cu acelasi devotament.Pisicile aduna raul de pe calatori si îl trimit în pamant.
    Si astfel toti calatoresc împreuna.Unii merg din cand în cand în vagoane de dormit pentru ca au nevoie de odihna pe drumul lung pe care calatoresc.
Asa toti calatorii calatoresc cu acelasi tren sunt îmreuna cu interese diferite,cu viziuni diferite asupra vietii ,cu posibilitati diferite,dar nu pot calatori separat pentru ca au urcat din gari diferite în acelasi tren.
    Lupta lor pentru o calatorie mai buna se desfasoara în planuri diferite.Puterea celor ce nu au nici macar cadenta unui suflet curat este departe de a aduce beneficii calatorilor trenului.
    Cei inegurati indispun.Cei bogati nu comunica se considera superiori.Si astfel într-o calatorie de o viata toti calatorii îsi ocupa locurile pe care le merita.Si cum toti au biletul pe care l-au cumparat din gara în care au urcat ei calatoresc ataît cît au platit, unii reusesc sa-si prelungeasca calatoria,iar altii coboara mai devrem.Trenul însa merge mai departe cu calatorii care ramîn în el.Nu departe de trenul vietii este întotdeauna trenul mortii.
    Trenul vietii si trenul mortii nu sunt decat unul si acelasi tren caci cele doua trenuri se suprapun în acelasi plan.Unii vad moartea în viata,altii viata în moarte.Calatoria celor din trenul mortii este mult mai linistita mai calma.Cei ce calatoresc în trenul vietii îi plang ades pe cei care trec în trenul mortii.Cei din trenul mortii nu-i înteleg pe cei vii,nu înteleg de ce ei nu stiu ca moartea nu exista, ca de fapt moartea este viata adevarata, ca ei traiesc în lumina petenica daca sau mantuit si în intuneric daca au trait în pacat,dar toti sunt vii.
    Harul întelepcunii îi au si cei vii si cei morti cand ajung în lumina dupa ce trec prin gari si halte importanteÎn marea gara pe care scrie Cunoastere,oamenii se aduna si cuata puterea creatiei,unii o cauta si nu o gasesc,altii o gasesc desi nu vorbesc despre asta.
    Asa stau lucrurile cu toti calatorii trenului si cu toti ceilanti mici calatori cei cei ajuta pe calatori sa fie mai linistiti mai rabdatori.Lupta dintre cei care stiu si cei care vor sa afle este si ea dura.
    Cand unii calatori coboara fara ai anunta pe cei cu care calatoresc se varsa multe lacrimi si e multa durere.Cand unii vin fara sa fie doriti si urca în tren nu sunt primiti cu bucurie.Destul de mult se chinuie sa-si gasesca prieteni care sa-i ajute sa devina oameni.Între cei care urca si cei care coboara nu e întotdeauna un raport foarte stabil.Uneori urca mai multi decat coboara alteori invers în functie de anotimpul prin care se face calatoria.Calatorii pot fi uneori multumiti alteori nu,dar toti depind de lumina pe care o primesc si de modul în care se adapteaza la calatorie.Cantitatea de rau si de bine facuta în viata conteza cel mai mult.Pentru unii calatoria este mai lunga pentru altii mai scurta.
    Sunt multe detalii de dat despre viata unui om ,dar gara si trenul sunt cele doua repere ale vietii omului cu maxima importanta.Gara e locul în care omul sa oprit si trenul e mijlocul lui de transport prin viata.Asa e omul o fiinta care trece cu trenul vietii sale prin garile prin care alege sa treaca.
Felicia Munteanu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: