Marea Transformare – Apocalipsa

    De-a lungul veacurilor au existat mai multe profeţii despre „sfarsitul lumii” sau „Ziua Judecăţii”, sau Marea Transformare – Apocalipsa. Potrivit dicţionarului meu Apocalipsa înseamnă revelaţie sau divulgare, şi în zilele noastre am putea spune că un mediu sau o persoană clarvăzătoare sau un profet transmite un mesaj de la Dumnezeu sau de alte fiinte spirituale. Dar cuvantul Apocalipsa a devenit aproape sinonim cu sfârşitul (al lumii) – ceea ce eu aş numi transformarea (lumii). Cel mai important lucru de stiut despre aceste profeţii este că ele nu sunt sentinte sau destine pecetluite.
    Ele nu sunt descrieri a ceva care are să se întâmple într-un anumit mod dureros sigur incat nu poţi face nimic. Intenţia cu transformarea (şi profeţiile despre ea) nu este suferinţă şi moarte, dar, realizare, eliberare, transformare, vindecare, şi crearea unei noi – mai coerente -realitati fizice şi spirituale. Deci, cât de dureros este sau va fi pentru tine depinde foarte mult de intenţia ta, şi în acest fel de capacitatea ta de a recunoaşte judecatile şi de a elibera negarea. Durerea şi suferinţa provin în primul rând pentru că am apăsat inconştient pe judecatile noastre şi prin urmare, rezistam, mişcarii şi eliberarii forţelor negate. Când recunoasteti şi eliberati negarea, voi schimbaţi prezentul vostru si viitorul vostru într-un mod pozitiv. Puteţi, de asemenea, spune cam asa: Dacă sentimentele voastre vă dau impresia că transformarea va fi dureroasa, atunci acesta este un avertisment de modul în care lucrurile vor merge, daca nu recunoasteti sau eliberati oricare din negarile voastre. Deci, cel mai posibil frica sau ingrijorarea despre ceea ce se va întâmpla şi modul în care va merge este astfel un simptom de negare şi fragmentare. Scopul avertismentelor din profeţii nu este de a va speria sau a va judeca, ci să încerce să „treazeasca” emotiile si procesul de realizare, şi de a ajuta pe toţi să se înţeleagă pe el însuşi sau pe ea însăşi şi ceea ce el sau ea vrea, şi se contopesc împreună cu toate celelalte fragmente ale aceluiaşi suflet. De asemenea, este o chestiune individuală cum şi când se va întâmpla aceasta.
    Mulţi oameni au numit transformare „Ziua Judecăţii”, din cauza modului în care este menţionată în Apocalipsa lui Ioan (şi, probabil, de asemenea, în alte locuri din Biblie), dar aceasta este o neînţelegere. Transformarea nu implică faptul ca Dumnezeu ne judeca- departe de asta. Transformarea cere ca noi şi Dumnezeu sa oprim judecata, ceea ce înseamnă că noi recunoaştem şi lasam sa plece neînţelegerile de judecata şi de blocare pe care le-am mentionat mai devreme.
    În acest text mă refer la Iisus Hristos, Creştinism şi Biblie [Noul Testament] de mai multe ori. Religiile, în general, lucreaza , şi fata de barierele mentale,ca inlocuitori pentru contactul direct interior individual cu Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Mama, etc, deoarece religiile şi urmaşii lor au selectat fiecare ideile lor preferate şi conceptele despre Dumnezeu şi divin şi au respins toate celelalte aspecte şi / sau idei, iar aceste favorite rigide -noţiuni sau judecati stau în calea contactului personal interior cu Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Mama, etc, pentru că Dumnezeu-Tatăl, Mama-Dumnezeu, etc sunt mult mai complexi şi se schimba şi evoluează, şi au diferite mesaje şi răspunsuri pentru omenire în situaţii diferite şi în diferite perioade de timp şi de multe moduri indirecte diferite de a încerca să ne facă să ne înţelegem pe noi înşine, vieţile noastre, şi cine suntem noi. În câteva cuvinte, religiile sunt un mod mult prea limitat şi rigid referitor la Tatăl-Dumnezeu si Mama-Dumnezeu, etc.
    În principiu, as fi putut alege să ma refer la alte religii, dar creştinismul este religia pe care eu o cunosc cel mai bine, şi, prin urmare, simt cel mai natural să ma refer la acest lucru.
    Realizarea, eliberarea, şi vindecarea sunt cele 3 aspecte ale aceluiaşi lucru. În câteva cuvinte, transformarea este o defragmentare a sufletului, ceea ce înseamnă că toate fragmentele unui suflet se contopesc împreună pentru a forma un suflet întreg. Puteţi, de asemenea, sa o vedeti ca pe o globala ridicare a kundalini. Viaţa veşnică începe în momentul în care toate fragmentele tale sunt adunate într-un singur suflet întreg. Ai putea –o numi, de asemenea, viaţa reală. În acelaşi proces realitatea fizică este transformata, şi ceea ce Biblia numeşte Regatul lui Dumnezeu, sau pământul cel nou, apare. Această nouă realitate este menţionata de mai multe ori în Biblie, de exemplu, în Apocalipsa lui Ioan la cap. 21, V.1-7. Un pic mai târziu, în acest text, voi spune mai multe despre diferenţele dintre realitatea prezentă şi noua lume ce va veni.
    Dacă combinati Apocalipsa lui Ioan cap. 7 cu cap. 14, V.1-7, se pare că oamenii care vor fi salvati şi primesc viaţa veşnică în transformare constau în 2 grupuri. Un mic grup special selectat de 144.000 de oameni, care pot face ceva foarte special, ce nimeni altcineva nu poate face, şi o mulţime mare de nenumăraţi oameni din toate naţiunile:
    Cap.14, v.3: „Cei 144.000 de oameni stăteau în faţa tronului, cele patru făpturi vii, şi bătrânii, ei cântau un cântec nou, pe care doar ei puteau sa-l învăţe. Dintre toţi oamenii ei sunt singurii care au fost răscumpăraţi.. ”
    Cap.7, V.9:! „După aceasta am privit, şi a existat o mulţime enormă – nimeni nu a putut numara toti oamenii. Ei au fost din fiecare rasă, trib, neam, şi limbă, şi au stat în faţa tronului şi a Mielului, îmbrăcaţi în haine albe şi cu ramuri de palmier pe care le ţin în mâinile lor. ”
    Aceasta este de fapt în concordanţă cu un grup mic de oameni care sunt fragmente parintesti, şi apoi există o mulţime mare de oameni care sunt fragmente pierdute. Prin urmare, este logic că transformarea – vindecarea – va duce la faptul că majoritatea oamenilor de pe Pământ, şi anume toate fragmentele pierdute, „sa dispară”, pentru că ei părăsesc sau transforma corpurile lor fizice prezente, contopindu-se cu fragmentul lor părintesc într-un singur suflet într-un singur corp.
    Există, de asemenea, modul în care o mulţime de oameni pe această planetă, care nu fac parte de aici de loc , şi, desigur, ei vor disparea, de asemenea de pe Pamantul în transformare, dar voi reveni la aceasta mai târziu.
    La fel ca Iisus, persoana numita Ioan, care a scris Apocalipsa lui Ioan la aproximativ 60 de ani după crucificarea lui Iisus, nu a fost capabila să sesizeze sau să accepte şi să înţeleagă că noi suntem fragmentati, şi, poate, Dumnezeu-Tatăl, nu a fost pasionat sa spuna mai multe despre aceasta, fie, pentru că el însuşi nu ştia cu adevărat ceea ce el şi noi ar trebui să facem legat de aceasta şi, prin urmare nu există nimic mai concret despre fragmentare în Apocalipsa lui Ioan. Acest lucru este probabil adevărat pentru restul Bibliei de asemenea, dar posibilii experti ai Bibliei ar putea sa ma corecteze dacă am greşit.
    Pe de altă parte, Biblia menţionează judecatile şi negarea de câteva ori. De exemplu, în Evanghelia după Luca cap. 6, v.37, se spune: „Nu judeca pe alţii, şi Dumnezeu nu te va judeca, nu-i condamna pe ceilalţi, şi Dumnezeu nu te va condamna; ierta-i pe ceilalţi, şi Dumnezeu te va ierta.”
    Nici una dintre tradiţiile spirituale şi vechile scoli sau religii nu are înţelegerea necesară a fenomenului de negare şi fragmentare, nici creştinismul, pentru că Iisus şi ucenicii Lui nu l-au înţeles. Dacă Iisus ar fi înţeles negarea si fragmentarea la acea vreme, acum 2000 de ani, atunci el nu ar fi lăsat pe nimeni să-l răstignească! În acest caz, el ar fi ales să recunoască şi sa elibereze negările, creând astfel o altă cale, în loc de a se mentine in neînţelegerile lui, şi, astfel, ajungand el însuşi atât de implicat într-un conflict cu Inaltii preoţi evrei etc, care în cele din urmă l-au omorât. Motivul pentru care transformarea nu s-a întâmplat cu mult timp în urmă este „pur şi simplu”, ca noi nu am fost încă în măsură să acceptam şi să înţelegem negarea şi fragmentarea, daca Tatăl-Dumnezeu si Mama Dumnezeu nu l-au inteles deloc. Noi avem încă oarecare rezistenta la proces şi noi înţelegeri. Oarecum polemic vorbind, tu s-ar putea sa spui că noi încercam a evita sa devenim divini. Asta, desigur, face procesul un pic mai greu şi mai dureros, şi noi riscăm pierzania, dacă ne fragmentam atât de mult încât fragmentul noastru părintesc nu este suficient de puternic pentru a se incarna intr-un corp fizic şi sa elibereze negarea şi primirea tuturor fragmentelor pierdute. Aceasta moarte veşnică, paralizie, şi imobilitate este ceea ce este numit iad, şi aceasta trebuie să fie ceea ce se numeşte „a doua moarte ” în Apocalipsa lui Ioan (cap. 2, v.11, cap 20. V.6 + v. 14 şi cap 21, v.8).. Aceasta este o stare de totala si inabusitoare compresie, opusul complet al vieţii, care este o continuă expansiune. În acest fel iadul nu este atât de mult o pedeapsă. Aceasta este „pur şi simplu”, concluzia logică a judecatii, care se mentine pe neînţelegeri şi neagă şi fragmenteaza.
    Mulţi oameni au crezut că noi putem continua să murim, si sa ne reincarnam veşnic fără a fi nevoie să ne vindecam, şi cam multi s-au temut că noi avem doar o singura sansa – o incarnare pentru a se vindeca. Nici una dintre acestea nu este adevărata înţelegere, dar după cum am menţionat mai devreme, noi ne apropiem de limita de cât de mult timp noi putem continua să ne fragmentam şi să murim si sa ne reincarnam în locul vindecarii.
    Atunci când o persoană moare, spiritul, sau în terminologia mea intelectul/masculinul paraseste ambele, atât corpul, cat si emotiile/femininul. Intelectul nu a simtit niciodata cu adevarat ca moartea a fost reala, pentru că intelectul „se ridică” la dimensiunile spirituale, dar emoţiile/femininul a experimentat mereu moartea ca foarte reala şi foarte dureroasa, pentru ca emotiile nu se pot „ridica” la dimensiuni spirituale în cazul în care intelectul le paraseste. Emoţiile/femininul este parasit şi abandonat „aici jos”, fără abilitatea de a se misca şi a se exprima pe el insusi- paralizat, până când emoţiile/femininul reuşeşte să „deseneze” spiritul/intelectul „jos”, din nou, într-o nouă întrupare, şi încearca din nou să vindece conflictele dintre intelect şi emoţii.
(Henrik Rosenø)

1 comentariu (+add yours?)

  1. harmony
    Ian 12, 2012 @ 14:31:40

    Chiar nu sunt de acord cu autorul si nici cu fragmentarea sufletului si existenta sa in mici bucatele, regasite in altii sau aiurea…
    Cu toate acestea, este dreptul dansului, al autorului, este un punct de vedere.
    Eu cred ca a spune ca Domnul Iisus nu a inteles atunci ceva, ca ar fi actionat altfel, etc. este putin ciudat.Inseamna ca nu s-a inteles scopul venirii Lui pe Pamant, ce a vrut sa demonstreze , ce a vrut sa sadeasca in constiinta si inima Omului.
    A spune ca Dumnezeu Tatal,Mama sunt limitati…e destul de curajos insa nu stiu cat de mult I-a inteles, in aceasta stare polara, care este, cred eu, doar o varianta de manifestare, din multe altele.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: