A folosi ceea ce ai la îndemână

    Nu e necesar să reinventezi roata ca să aduci în viaţă o contribuţie semnificativă. Dacă te uiţi în jurul tău, vei vedea multe căi deschise autoexprimării. Nici una dintre acestea nu este perfectă. Unele îţi vor cere să te adaptezi. E în ordine. E bine să fii adaptabil. E bine să înţelegi că acelaşi lucru poate fi spus şi făcut în multe feluri.
    Dacă încerci să găseşti forma perfectă – serviciul perfect, relaţia perfectă – vei fi încontinuu frustrat. Lumea nu oferă perfecţiunea în această privinţă. Ea îţi oferă, pur şi simplu, o oportunitate de a evolua şi de a te schimba, ceea ce e uşor dacă nu eşti ataşat formei tale de autoexprimare. Foloseşte forma care-ţi stă la îndemână în momentul dat. Desprinde-te de ideile tale preconcepute. Fiecare moment este nou. Fiecare situaţie cere ceva diferit de la tine.
    Ataşamentul faţă de un anumit mod de a spune sau de a face ceva într-un anumit fel este tributar timpului. Astfel de ataşamente te ţin înlănţuit de trecut. Te ţin împotmolit într-o falsă identitate.
    Fiecare experienţă ce vine spre tine te va întreba dacă eşti dispus să nu te mai cramponezi, dacă eşti dispus să ai încredere, dacă eşti dispus să păşeşti afară din timp.
    Dacă nu eşti ataşat de formă, e uşor să păşeşti afară din timp.
    Atenţia ta rămâne fixată în prezent, în momentul etern de acum. Orice se întâmplă cere atenţia ta totală.
    Şi totuşi, câţi dintre voi sunteţi pe deplin prezenţi în cadrul experinenţei voastre? Cei mai mulţi dintre voi sunteţi ocupaţi să vă judecaţi experienţa, căutându-i nod în papură, dorind ca ea să arate aşa cum v-aţi aşteptat să arate. Cu alte cuvinte, vă cramponaţi de falsa voastră identintate; încercaţi să siliţi prezentul să se conformeze trecutului.
    Întreabă-te onest: „Sunt în căutarea unei vieţi stabile, previzibile? Asta-mi doresc?” în caz că da, atunci trebuie să-ţi dai seama că lumea nu-ţi poate oferi aşa ceva. Toate lucrurile din lume se află într-un proces de schimbare. Nimic nu e stabil. Nimic nu e previzibil. Nimic nu-ţi va oferi altceva decât securitate temporară. Gândurile vin şi pleacă. Relaţiile încep şi se termină. Trupurile se nasc şi pier.
    Iată tot ce îţi poate oferi lumea: evoluţie, schimbare, caracter tranzitoriu al lucrurilor. Permanenţa nu poate fi găsită la nivelul formei. Toată forma este, în esenţă, o distorsiune a lipsei originare de formă a universului. Ceea ce este atotcuprinzător, atoateprimitor, atoateiubitor nu poate fi limitat la formă.
    Iubirea nu-l alege pe cel iubit sau momentul exprimării de sine.
    Iubirea se extinde asupra tuturor, tot timpul. Iubirea este fară condiţii, adică, ea este „fără formă”.
    Înseamnă oare aceasta că nu poţi trăi – în lume – experienţa iubirii? Nicidecum! Totuşi, trăirea de către tine a experienţei iubirii va fi diminuată în raport direct cu nevoia ta de a o interpreta şi controla.
    Interpretarea pune condiţii asupra a ceea ce trebuie să rămână fără condiţii.
    Când impui iubirii condiţii, tu trăieşti experienţa condiţiilor, nu a iubirii. Întâlneşti forma, nu conţinutul.
    Iubirea se exprimă numai printr-o inimă deschisă.
    Deschiderea inimii nu este o tehnică, ci o disponibilitate emoţională ce trece dincolo de limitele definirii conceptuale. Pe măsură ce fiecare formă se schimbă, inima se deschide fără frică spre conţinutul ei schimbător.
    Ca să pricepi ceva din această lume, trebuie să înveţi să priveşti dincolo de formă, către intenţia creativă. Fii receptiv la intenţia aflată în spatele modului de exprimare a unei persoane şi vei vedea mai clar ce înseamnă aceasta pentru ea. Dar priveşte numai forma nudă şi vei vedea ce înseamnă această formă pentru tine.
    „A privi dincolo de formă” este un alt mod de a spune „priveşte dincolo de propriile tale idei preconcepute.” Ca să-l vezi pe semenul tău aşa cum este el în realitate, trebuie să priveşti dincolo de judecăţile tale despre el. Dacă vrei să-l cunoşti, trebuie să te apropii de el, să-ţi deschizi inima şi să-l întrebi care îi este intenţia.
    Acesta este singurul gest ce te va conduce spre cunoaşterea lui.
    Când intenţiile cuiva se schimbă, se schimbă şi forma care e suportul acestor intenţii. Dacă eşti sensibil la propriile tale intenţii şi la cele ale altora, vei fi mai bine pregătit pentru modificările formei.
    Detaşarea de formă provine dintr-o atitudine de apropiere de alţii, nu de înstrăinare.
    A-i ţine la distanţă pe ceilalţi nu aduce detaşarea, ci opusul ei. Numai dacă îi admiţi pe ceilalţi în inima ta, devii capabil să-i eliberezi.
    Compasiunea şi detaşarea merg mână în mână.
    Nu poţi să iubeşti pe cineva şi, totodată, să urmăreşti să-l controlezi. Numai dorindu-i tot ce este mai bine, îi oferi aproapelui tău libertatea. Iar dacă nu îi oferi libertate, nu îi oferi iubire.
    Ataşamentul faţă de formă provine din cea mai profundă nesiguranţă. Nu o poţi înţelege pe deplin, până când nu treci dincolo de ataşament, însă această trecere este inevitabilă.
    Ea este imprimată în schema vieţii.
    Fiecare situaţie din viaţa ta îţi oferă oportunitatea de a căpăta o mai mare apropiere de ceilalţi şi o mai mare libertate.
    Pe măsură ce iubeşti din ce în ce mai profund, din ce în ce mai mulţi oameni, devii din ce în ce mai puţin ataşat de ei ca indivizi. Devii ataşat nu de persoana ca atare – ci de iubirea pe care fiecare persoană o extinde spre tine. Este o trecere spre trăirea experienţei Iubirii Divine care e dincolo de corp, ba chiar dincolo de orice fel de formă.
    Când te rog să foloseşti orice formă ce îţi este la îndemână în momentul de faţă, eu te rog să devii flexibil şi receptiv. Te rog să treci la nivelul intenţiei. Te rog să treci la apropierea de ceilalţi, fără a încerca să defineşti sau să controlezi. Dacă faci astfel, nu vei fi niciodată limitat de formă sau obsedat de ea. Vei fi liber să creezi în mod spontan.
    Acesta este cel mai bun sfat pe care ţi-l pot da. Rămâi în prezent, fără aşteptări, fără ataşament faţă de rezultat. Nu te plânge de forma care îţi e oferită şi nu o învesti cu mai multă importanţă decât are.
    Perfecţiunea nu este de găsit în afara ta.
    Dacă vrei să găseşti adevărul, priveşte înăuntrul tău. Priveşte-ţi propriile intenţii.
    Atunci nu este cu putinţă să interpretezi greşit intenţiile altuia.
(Paul Ferrini)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: