A-i elibera pe ceilalti

    Paul: Ieri si astazi am fost foarte trist din cauza faptului ca fiul meu a decis sa renunte la scoala si consider ca actioneaza intr-o maniera autodistrugatoare. De abia incepuse sa se simta bine la scoala si sa-si demonstreze ca poate sa se descurce.
    Iisus: Care este natura tristetii tale?
    Paul: Consider ca a luat o decizie proasta. Vrea ca eu sa fiu de accord cu el, dar nu pot.
    Iisus: Poti sa-l iubesti si, totodata, sa nu fii de acord cu decizia lui?
    Paul: Asta e lucrul cel mai dificil. Sigur ca il iubesc, dar sunt dezamagit, deorarece cred ca se pacaleste singur. El crede ca, daca evita responsabilitatea, aceasta va disparea si il va lasa in pace.
    Iisus: Si tu stii ca nu se va intampla astfel.
    Paul: Exact.
    Iisus: Stii ca el este responsabil pentru tot ceea ce gandeste, spune si face, in fiecare moment?
    Paul: Da.
    Iisus: Stii ca indiferent de ce va face, va trebui sa stea fata in fata cu el insusi?
    Paul: Da.
    Iisus: Atunci de ce esti trist?
    Paul: Mi-e teama ca se va invarti in cerc. Ori de cate ori ceva i se pare greu, renunta. Dar el nu considera ca renunta. El considera ca este doar un mod de a se reinventa. Numai ca nu asta face. Dupa cateva zile, toate aceste idei grandioase se prabusesc si nu-i ramane nimic de facut, decat sa adune bucati din comportamentul lui iresponsabil.
    Iisus: Si daca acesta este tiparul, ce poti face tu? Chiar daca este fiul tau, nu-l poti forta sa coboare din carusel. Lasa-l sa stea acolo, pana oboseste. Apoi va cobori singur.
    Paul: Mi-e teama ca nu se va mai da jos. Este pe marginea unei gauri negre, provocata de depresie. Daca nu directioneaza energie intr-o directiva pozitiva, va intra in acea gaura si va trai acolo.
    Iisus: Dar stii prea bine ca e liber sa faca ce doreste.
    Paul: Chiar daca isi va provoca suferinta?
    Iisus: Da, din pacate, chiar daca ii va cauza durere. Trebuie sa-l lasi sa faca propriile lui greseli si sa invete din ele.
    Paul: Trebuie sa-l sprijin din punct de vedere financiar?
    Iisus: Asta depinde de tine. Daca sprijinul financiar il impiedica sa-si asume responsabilitatea, atunci mai bine nu. Dar daca il ajuta sa se simta acceptat si apreciat, atunci s-ar putea ca o oarecare forma de sprijin financiar sa-l ajute. Dar acest lucru poate fi legat de ceea ce face pentru a-si castiga singur existenta.
    Paul: L-ar putea interpreta ca pe un mod de a-l controla?
    Iisus: Poate, dar atunci va trebui sa se descurce fara sprijinul tau, pentru a putea face propriile lui alegeri. Si asta nu cred ca e un lucru chiar atat de rau.
    Paul: Deci pot sa-i spun, pur si simplu, ce doresc sa faca si sa-l las sa hotarasca singur.
    Iisus: Da, ofera-i ce poti, din punct de vedere financiar. Sprijina-l emotional. Spune-i ca tii la el si ca doresti ce este mai bun pentru el.
    Paul: Asta este tot?
    Iisus: Da, daca nu vrei sa-ti mentii in continuare starea de tristete!
    Paul: Nu-mi place sa ma simt trist si lipsit de putere.
    Iisus: Atunci nu prelua o responsabilitate care nu iti apartine si renunta la asteptarile pe care le aveai de la el. Ofera-i respect, dandu-i ocazia sa-si traiasca propria lui viata, chiar daca nu esti de accord cu felul in care o face.
    Paul: Mi se pare ca spui, ”Lasa-l sa mearga pe drumul lui”.
    Iisus: Da, lasa-l sa vina si sa plece, dupa cum doreste si simte nevoia. Cand vrea sa plece, nu-i sta in cale. Cand vrea sa se intoarca, primeste-l cu iubire.
    Paul: Nu e prea mult pentru un parinte?
    Iisus: Poate, dar asta este singurul lucru care iti va aduce linistea. De ce sa nu infrunti provocarea, direct?
    Paul: Poate ca ai dreptate.
    Iisus: Cea mai mare provocare pentru un parinte este sa-l iubesca pe copil si sa-l lase sa mearga pe drumul lui. Faptul ca el vrea sa plece, arata dorinta lui de a trai propriile lui experiente de viata si de a invata din ele. Este un lucru pozitiv. Bineinteles ca, uneori, copilul ar putea intra in necazuri pana peste cap si sa ceara ajutor. Dar asta si doresti sa faca. Vrei ca el sa-ti poata cere ajutorul, fara retinere. Nu vrei sa simta ca trebuie sa-si urmeze drumul de unul singur, indiferent de ce s-ar intampla. De exemplu, toata aceasta situatie s-a precipitat pentru ca s-a ratacit, facand ceva ce tu l-ai rugat. Te-a sunat si ti-a cerut ajutorul, nu-i asa?
    Paul: Da.
    Iisus: Si tu l-ai ajutat?
    Paul: Nu.
    Iisus: De ce nu l-ai ajutat?
    Paul: Pentru ca m-a sunat cu taxa inversa si m-a interupt dintr-un interviu. Nu a avut 35 centi ca sa sune la magazin si sa ceara instructiuni, si tocmai ii dadusem 90$. Ma exasperase.
    Iisus: Nu ti-ai dat seama ca iti spunea ca are nevoie de ajutorul tau?
    Paul: Stiu acum, dar atunci credeam ca era iresponsabil si transforma o sarcina simpla, intr-una incredibil de complicata.
    Iisus: Deci problema se pune in felul urmator: ii vei permite in continuare sa fie iresponsabil – si totusi sa-l iubesti si sa-l ajuti cand are nevoie – sau comportamentul lui iresponsabil te va impiedica sa il ajuti?
    Paul: Este o intrebare foarte buna. Atunci cand actioneaza iresponsabil, nu vreau sa il ajut.
    Iisus: In regula. E bine ca ai inceput sa fii sincer. Dar vreau sa intelegi ca exact atunci cand actioneaza intr-o maniera iresponsabila, el are cel mai mult nevoie de ajutorul tau. Acum intelegi?
    Paul: Da.
    Iisus: Deci el iti cere iubire si acceptare, atunci cand tie iti e cel mai greu sa i le dai, nu?
    Paul: Este adevarat.
    Iisus: Asta e provocarea ta. Asta reprezinta lucrarea ta spirituala in acest caz. Trebuie sa-ti depasesti propriul sentiment de dezamagire cauzat de comportamentul sau iresponsabil, pentru a intelege ca el are nevoie de acceptarea si ajutorul tau.
    Paul: Are nevoie sa stie ca poate sa faca prostii si ca asta n-are importanta?
    Iisus: Da. El are nevoie sa stie ca poate face o gresala – chiar si una tampita – si ca va fi in regula. Il vei iubi in continuare. In prezent, atunci cand face o gresala, ele crede ca este inutil si ca trebuie sa faca ceva pentru a se pedepsi. Astfel, actioneaza intr-o maniera autodistructiva. Renunta la scoala.
    Paul: Da, transforma o gresala mica, in una uriasa. Lipseste de la cateva ore, ii e teama sa dea ochii cu profesorul, asa ca renunta la scoala.
    Iisus: Asta, deoarece crede ca, daca isi asuma responsabilitatea, va fi rastignit pe cruce! Trebuie sa invete ca asumarea responsabilitatii este un lucru benefic pentru el. Ca ii ofera ocazia de a deveni mai intelept si mai experimentat.
    Paul: As fi incantat daca as putea sa-l invat acest lucru.
    Iisus: Daca intelegi tiparul dupa care se conduce si nu il alimentezi, poti sa fii langa el atunci cand are nevoie de tine. Asta va va ajuta pe amandoi. De ce nu incerci si vezi ce se intampla?
    Paul: In regula. Voi incerca.
(P. Ferrini)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: