A transforma relatiile de dependenta in relatii iluminate

Relaţii de dragoste/ură
    Atât timp cât nu aveţi acces la frecventa conştientizată a prezenţei, şi dacă nu veţi accede la ea, toate relaţiile, îndeosebi cele intime sunt profund defectuoase şi, în ultimă instanţă, disfuncţionale. Ele pot părea perfecte pentru un timp, ca atunci când sunteţi “îndrăgostit”, dar în mod invariabil această perfecţiune aparentă este distrusă atunci când certurile, conflictele, nemulţumirea, violenţa emoţională sau chiar fizică apar din ce în ce mai frecvent.
    Se pare că cele mai multe “relaţii de dragoste” devin în scurt timp relaţii de dragoste/ură. Dragostea se poate transforma instantaneu într-un atac violent, în sentimente de ostilitate sau în dispariţia totală a afecţiunii. Acest lucru este considerat normal.
    Daca în relaţiile dumneavoastră trăiţi experienţa dragostei, dar şi opusul ei – atac, violenta emoţională s.a.m.d., atunci este foarte probabil să confundaţi ataşamentul sinelui fals şi dependenţa cu dragostea. Nu este posibil să vă iubiţi acum partenerul, pentru ca o clipă mai târziu să-l atacaţi. Dragostea adevărată nu cunoaşte contrariu. Dacă “dragostea” dumneavoastră are un pol opus, atunci nu este dragoste, ci o dorinţă puternică a sinelui fals de a avea un sentiment de identitate mai complet şi mai profund, o nevoie satisfăcută temporar de cealaltă persoană. Este substitutul sinelui fals pentru salvare, şi pentru o scurtă perioadă de timp ne simţim aproape salvaţi.
    Dar vine un moment când partenerul se comportă într-un mod care nu mai răspunde nevoilor dumneavoastră sau nevoilor sinelui fals, mai degrabă. Sentimentele de frică, durere şi lipsă, care sunt o parte intrinsecă a conştiinţei egocentrice şi care fuseseră acoperite de “relaţia de dragoste”, revin acum la suprafaţă.
    Ca în cazul oricărei dependenţe, sunteţi în extaz atunci când drogul este disponibil, dar vine invariabil un timp când drogul nu îşi mai face efectul.
    Cand acele sentimente dureroase reapar, le simţiţi şi mai puternic decât înainte şi, mai mult decât atât, acum va percepeţi partenerul ca fiind cauza acelor sentimente. Acest lucru înseamnă că le proiectaţi în exterior şi îl atacaţi pe celălalt cu toată violenţa care face parte din durerea dumneavoastră.
    Acest atac poate trezi durerea partenerului dumneavoastră, şi e posibil ca el sau ea să vă răspundă la atac. În acest moment, sinele fals speră încă, în mod inconştient, că atacul său sau încercările sale de manipulare vor fi o pedeapsă suficient de mare pentru a-l determina pe partener să-şi schimbe comportamentul, pentru a-l putea folosi din nou ca sa vă ascundă durerea.
    Acesta este motivul pentru care în relaţiile intime, după ce euforia iniţială a trecut, există atât de multă nefericire, atât de multă durere. Nu relaţiile sunt cauza durerii şi a nefericirii. Ele doar aduc la lumina nefericirea care există deja în dumneavoastră. Orice dependenţă o face.Orice dependenţă ajunge la un punct în care nu vă mai satisface, şi atunci vă simţiţi durerea mai intens decât oricând.
    Acesta este unul din motivele pentru care majoritatea oamenilor încearcă mereu să evadeze din prezent şi caută un fel de salvare în viitor. Primul lucru cu care s-ar putea confrunta dacă s-ar concentra asupra clipei de Acum este propria lor durere, şi acesta este lucrul de care se tem. Dacă ar şti numai cât de uşor este să ai acces în Acum la puterea prezenţei, care face să se dizolve trecutul şi durerea lui, la realitatea care dizolvă iluzia. Dacă ar şti numai cât de aproape se află de propria realitate, cât de aproape se află de Dumnezeu.
    Nici evitarea relaţiilor, într-o încercare de a evita durerea, nu este o soluţie. Durerea există acolo oricum. Există o mare probabilitate ca trei relaţii eşuate în tot atâţia ani să vă oblige să vă treziţi, mai degrabă decât trei ani petrecuţi pe o insulă pustie sau închis în camera dumneavoastră.Dar dacă puteţi fi intens prezent în singurătatea dumneavoastră, şi acest lucru ar putea funcţiona.
    Indiferent daca traiti singur sau aveti un partener, cheia rămâne aceasta: să fiţi prezent şi să vă intensificaţi prezenţa printr-o şi mai profundă concentrare a atenţiei în clipa Acum.
    Pentru ca iubirea să înflorească este nevoie ca lumina prezenţei dumneavoastră să fie suficient de puternică, în aşa fel încât gândirea sau corpul-durere să nu poată prelua controlul şi să le confundaţi cu cine sunteţi de fapt.
    Constientizarea faptului că eşti Fiinţa din spatele gândirii, liniştea din spatele zgomotului mental, iubirea şi bucuria din spatele durerii, înseamnă libertate, salvare, iluminare.
    Sa anulezi identificarea cu corpul-durere înseamnă să aduci prezenţa în durere şi, în acest fel să o transformi. Anularea identificării cu gândirea înseamnă a fi observatorul tăcut al gândurilor şi al comportamentului, şi mai ales al tiparelor repetitive de gândire şi al rolurilor jucate de către ego.
    Daca nu o mai investiţi cu identitate, mintea îşi pierde trăsătura compulsivă, care fundamental înseamnă impulsul compulsiv de a judeca şi de a opune rezistenţă faţă de ceea ce este, lucru care creează conflict, dramă şi noi dureri. De fapt, în momentul în care critica încetează, prin acceptarea realităţii existente, v-aţi eliberat de minte. Aţi făcut loc iubirii, bucuriei, păcii.
    Puneti mai intai capat criticii de sine; opriţi-vă apoi din a vă judeca partenerul. Cel mai puternic catalizator pentru transformarea unei relaţii este acceptarea totală a partenerului aşa cum este, fără a simţi nevoia de a-l judeca şi a-l schimba în vreun fel. Aceasta vă aduce imediat dincolo de ego. Toate jocurile mentale şi toată dependenţa au luat atunci sfârşit. Nu mai există victime şi nici făptaşi, nici acuzatori sau acuzaţi.
    Acesta este, de asemenea, sfârşitul oricărei codependenţe, al faptului de a fi atras în tiparul inconştient al altcuiva, permiţându-i în acest fel perpetuarea. Atunci ori vă veţi despărţi – în dragoste -, ori veţi pătrunde împreună şi mai profund în clipa Acum în Fiinţă. Poate fi chiar atât de uşor? Da, este atât de uşor.
    Iubirea este o stare a Fiinţei. Iubirea nu se afla în afara, ci în adâncul dumneavoastră. Nu o puteţi pierde şi nu vă poate părăsi. Nu depinde de vreun alt corp, de vreo formă exterioară.
    În linistea prezentei, vă puteţi simţi propria realitate atemporală şi fără formă, ca viaţă nemanifestată care vă animă forma fizică. Apoi puteţi simţi aceeaşi viaţă în adâncul fiecărui om şi al fiecărei fiinţe. Priviţi dincolo de valul formei şi separării. Acestlucru este realizarea unităţii. Acest lucru este iubirea.
    Desi scurte străfulgerări de iubire sunt posibile, ea nu poate înflori decât dacă sunteţi permanent liber de identificarea cu mintea, iar prezenţa dumneavoastră este suficient de intensă încât să fi dizolvat corpul-durere – sau puteţi cel puţin să rămâneţi prezent ca observator. Corpul-durere nu mai poate prelua atunci controlul asupra dumneavoastră, distrugând astfel dragostea.

Relaţiile ca practică spirituală
    Pentru că oamenii s-au identificat din ce în ce mai mult cu minţile lor, cele mai multe relaţii nu îşi au rădăcinile în Fiinţă şi se transformă într-o sursă de durere, devenind astfel dominate de probleme şi conflicte.
    Daca relaţiile alimentează cu energie şi amplifică tiparele minţii egocentrice şi activează corpul-durere, aşa cum se întâmplă acum, de ce să nu acceptaţi acest fapt, în loc să încercaţi să scăpaţi de el? De ce să nu cooperaţi cu el, în loc să evitaţi relaţiile sau să continuaţi să urmăriţi fantoma partenerului ideal ca răspuns la problemele dumneavoastră sau ca un mijloc de a va simţi împlinit?
    Odata cu recunoaşterea şi acceptarea faptelor, apare şi un anumit grad de libertate în raport cu ele.
    De exemplu, atunci când ştiţi că există o lipsă de armonie şi păstraţi aceasta “cunoaştere”, datorită cunoaşterii dumneavoastră a apărut un factor nou şi lipsa de armonie nu poate rămâne neschimbată.
    Cand stiti ca nu aveti pace, conştiinţa acestui lucru creează un spaţiu de linişte care înconjoară lipsa dumeavoastră de pace într-o îmbrăţişare iubitoare şi afectuoasă, care transformă apoi lipsa de pace în pace.
    Nu puteţi face nimic în ceea ce priveşte transformarea interioară. Nu vă puteţi transforma pe dumneavoastră înşivă şi în mod cert nu vă puteţi schimba partenerul sau pe oricine altcineva. Tot ce puteţi face este să creaţi spaţiul în care transformarea să poată avea loc, unde pot intra graţia şi iubirea.
    Asa că, ori de câte ori relaţia dumneavoastră nu merge bine, ori de câte ori aduce la suprafaţă “nebunia” din dumneavoastră şi din partener, bucuraţi-vă. Ceea ce era inconştient este adus la lumină. Este o oportunitate de a vă elibera.
    În fiecare moment, pastrati constiinta momentului, mai ales conştiinţa stării dumneavoastră interioare. Dacă există furie, fiţi conştient de furie. Dacă există gelozie, sentimente defensive, nevoia de ceartă, de a avea dreptate, dacă există copilul interior care cere dragoste şi atenţie, sau dacă există durere emoţională de orice fel – orice ar fi, fiţi conştient de realitateamomentului şi păstraţi “cunoaşterea”.
    Relatia devine atunci sadhana dumneavoastră, practica dumeavoastră spirituală. Dacă observaţi comportament inconştient în partenerul dumneavoastră, cuprindeţi-l în îmbrăţişarea iubitoare a cunoaşterii dumneavoastră, în aşa fel încât să nu reacţionaţi.
    Inconstienta şi cunoaşterea nu pot coexista pentru mult timp – chiar dacă numai celălalt deţine această cunoaştere, şi nu şi cel care manifestă inconştienţa. Pentru forma de energie din spatele ostilităţii şi a atacului, prezenţa dragostei este de nesuportat. Dacă reacţionaţi sub orice formă la inconştienţa partenerului, deveniţi şi dumneavoastră inconştient. Dar când vă amintiţi să vă observaţi propria reacţie, nimic nu este pierdut.
    Niciodata nu au fost relaţiile atât de pline de probleme şi conflicte ca acum. După cum poate aţi remarcat, relaţiile nu există pentru
a vă face fericit sau pentru a vă aduce împlinirea. Dacă veţi continua să urmăriţi ţelul salvării dumneavoastră printr-o relaţie, veţi fi deziluzionat de fiecare dată. Dar dacă acceptaţi că relaţia există pentru a vă face conştient, şi nu nefericit, atunci relaţia vă va oferi salvarea şi vă veţi alinia conştiinţei superioare care vrea să se nască în această lume. Cei care vor continua să se agaţe de vechile lor tipare or avea parte de tot mai multă durere, violenţă, confuzie şi nebunie.
    De câţi oameni este nevoie pentru a vă transforma viaţa într-o practică spirituală? Nu contează dacă partenerul nu va coopera. Sănătatea mintală – conştiinţa – poate intra în această lume numai prin dumneavoastră. Nu aveţi nevoie să aşteptaţi ca lumea să devină sănătoasă sau ca altcineva să devină conştient înainte ca dumneavoastră să realizaţi iluminarea. S-ar putea să aşteptaţi pe vecie.
    Nu vă acuzaţi unul pe altul de inconştienţă. În momentul în care începeţi să vă certaţi, v-aţi identificat cu o poziţie mentală şi apăraţi acum nu numai acea poziţie, ci şi sentimentul de sine. Sinele fals a preluat controlul. Aţi devenit inconştient. În anumite momente e poate indicat să menţionaţi anumite aspecte ale comportamentului partenerului dumneavoastră. Dacă sunteţi foarte vigilent, foarte prezent, o puteţi face fără ca sinele fals să fie implicat – fără să învinovăţiţi, să acuzaţi, să încercaţi să-l convingeţi pe celălalt că greşeşte.
    Cand partenerul are un comportament inconştient, abandonaţi orice critică. Critica înseamnă fie confundarea comportamentului inconştient al altuia cu sinele său real, fie proiectarea propriei inconştienţe asupra celuilalt şi confundarea ei cu acea persoană.
     la critică nu înseamnă să nu recunoaşteţi disfuncţionalitatea sau inconştienta atunci când o întâlniţi. Înseamnă “a fi cunoaşterea” în loc de “a fi reacţia” şi judecătorul. Atunci fie veţi fi complet liber de orice reacţie, fie veţi reacţiona fiind cunoaşterea, spaţiul în care reacţia este observată şi în care i se permite să existe. În loc să luptaţi împotriva întunericului, aduceţi lumina. În loc să reacţionaţi la iluzie, vedeţi iluzia şi în acelaşi timp vedeţi dincolo de ea.
    Constiinta creează un spaţiu limpede de prezenţă iubitoare, care permite tuturor lucrurilor şi tuturor oamenilor să fie cum sunt. Nu există catalizator mai puternic pentru transformare. Dacă practicaţi acest lucru, partenerul nu poate rămâne lângă dumneavoastră continuând să fie inconştient.
    Daca sunteţi amândoi de acord carelaţia să vă fie practică spirituală, cu atât mai bine. Astfel vă puteţi exprima unul faţă de altul gândurile, sentimentele şi reacţiile chiar în momentul în care acestea apar, pentru a nu se crea un gol temporal în care emoţia sau durerea neexprimată şi nerecunoscută se poate agrava şi amplifica.
    Învatati sa exprimati ceea ce simţiţi fără să învinovăţiţi. Învăţaţi să vă ascultaţi partenerul într-un mod deschis, nedefensiv.
    Acordati-i partenerului spaţiu pentru a se putea exprima. Fiţi prezent. Acuzarea, apărarea, atacul – toate acele tipare care sunt proiectate pentru a întări, a proteja sau a răspunde cerinţelor sinelui fals – vor deveni astfel inutile. Să acordaţi spaţiu atât altora, cât şi dumneavoastră înşivă este de o importanţă vitală. În lipsa spaţiului dragostea nu poate înflori.
    Cand aţi îndepărtat cei doi factori care distrug relaţia – deci atunci când aţi transformat corpul-durere şi nu vă mai identificaţicu mintea şi cu poziţiile mentale – şi după ce acelaşi lucru a fost făcut şi de partenerul dumneavoastră, veţi trăi fericirea unei relaţii înfloritoare.
    In loc să oglindiţi durerea şi inconştienţa celuilalt, în loc să va satisfaceţi reciproc dorinţele de dependenţă ale falsului sine, veţi reflecta unul în celălalt dragostea adâncă pe care o simţiţi, acea iubire care apare odată cu conştiinţa unităţii cu tot ceea ce există. Aceasta este iubirea care nu are contrariu.
    Daca partenerul dumneavoastră se afla încă în starea de identificare cu mintea şi cu corpul-durere, în timp ce dumneavoastră v–aţi eliberat deja, aceasta va reprezenta o provocare majoră – nu pentru dumneavoastră ci pentru partener. Nu este uşor să trăieşti lângă cineva care a atins iluminarea, sau, mai degrabă, este atât de uşor încât sinele fals se simte extrem de ameninţat.
    Amintiti-vă că falsul sine are nevoie de probleme, conflict şi “duşmani” pentru a-şi întări sentimentul de separare de care depinde identitatea lui. Mintea partenerului care nu a atins iluminarea devine profund frustrată, pentru că poziţiilor sale fixe nu li se opune rezistenţă, ceea ce înseamnă că devin nesigure şi slabe, şi există chiar şi “pericolul” ca ele să se prăbuşească de tot, ceea ce înseamnă pierderea sentimentului de sine.
    Corpul durere cere un feedback pe care nu îl primeşte. Nu i se răspunde nevoii de ceartă, dramă şi conflict.

Renunţaţi la relaţia cu propria persoană
    Iluminat sau nu, sunteţi bărbat sau femeie, iar la nivelul formei nu sunteţi complet. Sunteţi o jumătate dintr-un întreg. Faptul de a nu fi complet duce la atracţia între bărbat şi femeie, la atracţia către polul opus de energie, indiferent de cât de conştient aţi fi. Dar în starea de conectare interioară simţiţi această atracţie undeva la suprafaţă sau la periferia vieţii.
    Aceasta nu înseamnă că nu interacţionaţi în mod profund cu alţi oameni sau cu partenerul dumneavoastră. De fapt, puteţi interacţiona în mod profund numai atunci când sunteţi conştient de Fiinţă. Venind din Fiinţa, sunteţi capabil să priviţi dincolo de valul formei. În Fiinţă, masculinul şi femininul sunt una. Forma dumneavoastră poate continua să aibă anumite nevoi, dar Fiinţa nu cunoaşte nici o nevoie. Este deja completă şi întreagă. E frumos atunci când acelor nevoi li se răspunde, dar pentru starea interioară profundă nu contează dacă sunt satisfăcute sau nu.
    Asa că este perfect posibil ca o persoană care a atins iluminarea, atunci când nevoia ei de polaritatea masculină sau femininănu este satisfăcută, să aibă un sentiment de lipsă sau neîmplinire la nivelul superficial al fiinţei, şi în acelaşi timp să se simtă absolut completă, împlinită şi împăcată.
    Daca nu vă puteţi simţi împăcat atunci când sunteţi singur, veţi căuta o relaţie pentru a acoperi sentimentul de disconfort. Puteţi fisigur că această formă de disconfort va reapărea într-o formă sau alta în relaţie şi că vă veţi considera probabil partenerul răspunzător pentru acest lucru.
    Tot ce trebuie sa faceti este sa acceptati pe deplin acest moment. Atunci vă veţi simţi bine aici şi acum şi veţi fi împăcat cu propria persoană.
    Dar este oare nevoie să aveţi o relaţie cu propria persoană? De ce nu puteţi fi pur şi simplu dumneavoastră? Când aveţi o relaţie cu propria persoană, v-aţi împărţit deja în două: “eu” şi “eu însumi”, subiect şi obiect. Aceasta dualitate creată de minte este cauzafundamentală a complexităţii inutile, a tuturor problemelor şi conflictelor din viaţa dumneavoastră.
    In starea de iluminare, sunteţi dumneavoastră – “dumneavoastră” şi “sinele dumeavoastră” devin una. Nu vă mai judecaţi pe “dumneavoastră înşivă”, nu vă mai plângeţi de milă, nu vă iubiţi, nu vă urâţi etc. Ruptura cauzată de conştiinţa autoreflexivă e vindecată, iar blestemul e înlăturat. Nu există nici un “sine” pe care trebuie să-l mai protejaţi, să-l apăraţi sau să-l hrăniţi.
    Cand atingeţi iluminarea, o singură relaţie nu va mai exista: relaţia cu propria persoană. Odată ce aţi renunţat la ea, toate celelalte relaţii vor fi relaţii de iubire.”
(Eckhart Tolle)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: