Iubirea si Iertarea

    Iubirea este Puterea suprema din Univers, care are cea mai inalta frecventa de vibratie, imposibil de masurat de catre om. Ea este ,,Chipul si Trupul Universului, tesutul conjunctiv al acestuia, substanta din care suntem alcatuiti. De asemenea, ea este experienta de a fi un tot unitar si in stransa uniune cu Divinitatea Universala ‘’- cum spunea Barbara Ann Brennan.
    Iubirea este un rau care poate doar sa curga, fara a fi fortata. Ea este cea care ne hraneste si cea care ne elibereaza. Este nesfarsita, in adancimile si gama sa de experiente. Este un izvor nesfarsit care naste totul, iar apoi trage totul inapoi la sine. Ea este APA VIETII. Iubirea este culme si cununa a tuturor virturilor, si ca orice virtute, este un dar al lui Dumnezeu prin Duhul Sfant. De aceea, Iubirea este rod al conlucrarii harului dumnezeiesc cu stradania omeneasca.
    Sfantul Isaac Sirul spunea: ,,Cand omul ajunge la desavarsirea IUBIRII, omul isi regaseste FIREA dintai, in care fiind zidit dupa CHIPUL lui Dumnezeu, in mod natural, tindea si se straduia sa ajunga la ASEMANAREA cu Dumnezeu.’’ Iar Sfantul Diadoh al Foticeei spunea: ,,Iubirea desavarsita e CHIPUL ridicat cu totul la frumusetea ASEMANARII’’.
    Sa nu uitam ca iubirea este inceputul si sfarsitul tuturor bunatatilor.
    Intre cele trei legi divine care conduc Universul, Legea Iubirii este a doua dupa Legea Unimii (Unitatii). Legea Iubirii exprima ca tot ce inseamna viata, toti atomii, toate moleculele, toate campurile de energie, s-au manifestat datorita Iubirii, fortei originare a creatiei. Ea mai spune ca, atunci cand tratam viata cu iubire, onoare si respect, ca si cum ar fi o parte din noi insine, Legea Iubirii ne va atrage ca un magnet in raul Sau de Gratie, si ne va imbratisa inapoi in Sine, ca pe o parte a sa.
    Asa cum sta scris in evanghelia dupa Ioan, 4,16 – ,,Dumnezeu este Iubire, sic el ce ramane in Iubire, ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el’’. Adica, atunci cand iubim si suntem constienti ca Dumnezeu este in noi insine, suntem puternici, invulnerabili si imbatabili. Suntem in armonie si nu ne poate ataca nimeni si nimic. Dar noi il uitam pe Dumnezeu, cand ne lasam invadati de indoieli, frici, critici, vinovatie si rusine. Egoul nostrum care vrea sa aibe controlul pune o multime de bariere in cale Iubirii, si anume: mandria, ura, invidia, judecata, vina, rusinea, orgoliul, sentimental de lipsa de valoare, frica, mania, frustarea, supararea.
    Tot egoul ne face sa credem ca suntem separati de Dumnezeu, un lucru complet fals, care ne scade Puterea, si ne face vulnerabili la suferinta si boli. Iar separarea este produsa de minte, si se realizeaza cand judecam si criticam, cand facem evaluari si comparatii, cand uitam de Legea Unimii (toti suntem interconectati), cand ne punem limite, cand ne identificam cu egoul, cand ne e frica, cand suntem invidiosi, ingrijorati, intolerant si ii invinovatim pe ceilalti.
    Este clar ca atunci cand suntem intr-una din starile sau situatiile enumerate, suntem separate de Dumnezeu, nu mai suntem in armonie, si Sistemul Imunitar psihic si fizic nu va mai functiona optim. Pentru a reduce puterea egoului asupra dumneavoastra insiva, a nu fi separate de Dumnezeu si a iesi din armonie, ar trebui sa luati in considerare urmatoarele:
• Renuntati sa va mai simtiti ofensati.
• Renuntati la nevoia dumneavoastra de a castiga cu orice prêt.
• Renuntati la nevoia de a avea dreptate.
• Renuntati la nevoia de a fi superiori.
• Renuntati periodic la lucruri.
• Renuntati la identificarea voastra cu bazele realizarilor voastre.
• Renuntati la grija pentru reputatia voastra.
• Renuntati la barfa, faima si lauda.
• Renuntati sa mai opuneti rezistenta (practicati acceptarea).
• Renuntati la judecata, insulta, resentimente, ranchiuna, si practicati iertarea.
    Cum ar trebui sa practicam Iubirea, ne Spune Iisus Hristos in cele doua porunci ale iubirii, care sunt esenta crestinismului:
    1.Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau (Mt.22,37-40)
    2.Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
    Foarte important este sa respectam ordinea aceasta, sis a nu punem sotul, sotia, iubitul, iubita sau copiii inaintea lui Dumnezeu. Iar iubirea de sine este extreme Exista o multime de modalitati prin care nu ne iubim pe noi insine:
-Ne criticam fara incetare
-Ne chinuim corpul, alimentandu-l gresit, excesiv sau otravindu-l cu alcool, tutun si medicamente
-Ne indoim de orice si de faptul ca avem valoare
-Ne invinovatim, alegem sa credem ca nu meritam sa fim iubiti
-Ne temem sa cerem pretul corect pentru serviciile noastre
-Ne cream singuri bolile si durerile de care suferim
-Amanam anumite lucruri care ne-ar putea fi de mare folos
-Traim in haos si in dezordine
-Ne cream tot felul de datorii si de poveri
-Atragem catre noi perteneri de cuplu care nu ne iubesc sincer si nu ne respecta
-Ne negam propria bunastare
-Suntem incapabili de a ne pretui pe noi insine
    Este esential sa ne iubim si sa ne acceptam exact asa cum suntem. Mamele, in special, cred ca trebuie sa renunte la ce e mai important pentru ele si sa se sacrifice pentru copii. Totusi, cel mai bun dar pe care il pot oferi copiilor lor, este sa se iubeasca pee le insele. In acest fel, copiii au exemplul langa ei, si nu mai sunt nevoiti sa caute iubirea in locuri nepotrivite.
    Iubirea fata de propria noastra fiinta este cea mai puternica unealta a transformarii. Iubirea incepe cu noi si este inutil sa o cautam in afara, pentru ca nu exista acolo! Trebuie sa invatam sa fim fericiti sis a ne bucuram de fiecare moment din viata noastra, fara sa ne intereseze ce cred altii despre noi! Cel mai important lucru este ce credem noi despre noi insine! Iubirea de sine inseamna in primul rand sa avem grija de corpul fizic, apoi sa nu mai judecam si criticam, sa nu ne invinovatim pentru orice greseala pe care o facem, sa nu traim in trecut (sa nu avem regrete), si sa ne acceptam asa cum suntem, cu lumini si umbre.
    O mare greseala pe care cu totii tindem sa o facem, este sa conditionam fericirea de un partener. Adica de cineva din afara. Si atunci iubirea devine posesiva. Din pacate, foarte des, mamele nu le permit copiilor sa fie ei insisi, si ii fac sclavi ai gandurilor, opiniilor si perceptiilor lor.Daca avem problem cu copiii, cel mai bine este sa le vorbim cand dorm, spunandu-le ca suntem recunoscatori ca exista in viata noastra, si ca ii iubim.
    Singurele lucruri pe care Dumnezeu le vrea de la noi, sunt:
• Sa avem mare grija de noi, adica sa ne iubim.
• Sa ne asumam responsabilitatea.
• Sa ne iertam si sa cerem iertare
    Cum frumos spunea parintele Galeriu: ,,Iubind si iertans asemenea lui Dumnezeu, ma aflu in Dumnezeu. E Dumnezeu in mine, il simt pe Dumnezeu, simt ca Dumnezeu vorbeste cu mine, lucreaza in mine’’.
    Iubirea adevarata este iubirea neconditionata. Iar aceasta este o decizie pe care o luam in noi insine. Procesul este unul al intentiei si al deciziei de a fi o persoana iubitoare. Daca ma decid sa te iubesc, este hotararea mea interioara. Persoana cealalta nu poate face nimic in legatura cu aceasta. Prin urmare, nu este o victima a ceea ce se intampla in lume, deoarece hotararea de a iubi creaza un camp stabil de energie a iubirii neconditionate. Comportamentul celeilalte persoane poate fi pozitiv sau negativ, dar asta nu schimba cu nimic iubirea. De exemplu, o mama care isi viziteaza fiul ucigas aflat in inchisoare pentru 20 de ani, nu-si va modifica iubirea pentru el, inca iubeste existent lui, ceea ce el este de fapt. Bineinteles ca nu este fericita cu comportarea lui, dar iubirea ei este neconditionata, indifferent de ce face el.
    Iubirea neconditionata nu este interesata de ceea ce posedam sau de trecutul nostrum.Ea se aliniaza la campul Iubirii (nivel 500) sau al Bucuriei (nivel 540), acolo unde exista armonie si vindecare. De aceea, Iubirea este singurul panaceu. Ea poate vindeca orice, datorita campului de constiinta si energie superior pe care il genereaza.
    Ceea ce lumea numeste iubire, este de fapt cel mai adesea dependent, control, sentimentalism si emotionalitate. Este un atasament emotional si sentimental, in care controlul merge inainte si inapoi, este satisfactie si dorinta de ambele parti. Cand auzim pe cineva spunand: ,,L-am iubit pe Marian, dar nu-l mai iubesc’’, insemna ca de fapt, niciodata nu l-a iubit pe Marian. Ceea ce inseamna ca respectiv persoana a avut un atasament sentimental, un fel de ,,agatare de’’, la nivelul plexului solar, pe care persoana a transformat-o in ceva romantic, si i-a dat stralucire in viata sa, turnand o gramada de energie emotional in acest lucru, astfel incat atunci cand s-a taiat acea legatura, a aparut si o mare emotie negative. Iar emotiile negative perturba functionarea Sistemului Imunitar, si conduc la boli si suferinte.
    Una din formele cele mai inalte de iubire este IERTAREA. Ea ne raliaza la campul de constiinta si energie la nivel 500, acolo unde incepe vindecarea. Iertarea este leacul sfant pentru inima nevindecata. Ea este elixirul magic care ne asigura ca exista viata si dincolo de programarea noastra automata.
    Pentru a putea avea starea pura si senina a Iubirii, trebuie mai intai sa ne iertam pe noi sip e toti cei care ne-au ranit, ne-au mintit, ne-au tradat si ne-au dezamagit. Pentru egoul ranit, a IERTA inseamna a recunoaste ca esti invins. Din perspective limitata a egoului, adevarata alinare poate fi obtinuta numai prin incriminare, ura si razbunare. Egoul nu vrea sa ne eliberam de durere, intrucat nu vrea sa renuntam la titlul de victima. Pana cand nu ne vom ierta pe noi insine, vom continua sa ne autopedepsim prin autodistrugere si autosabotaj. Cei mai multi dintre noi suntem experti in a ne preface ca lucrurile rele pe care le facem nu conteaza, motiv pentru care continuam sa repetam tiparele negative. De fiecare data cand facem ceva care ne raneste pe noi sau pe altul, aceasta se intipareste in psihicul nostru, dupa care atragem un eveniment nefericit, pentru a crea un echilibru si a ne elibera de vina si rusine. Atunci cand incercam cu disperare sa ne protejam, facand orice pentru a nu ajunge sa ne confruntam cu suferinta noastra, ne transformam din oameni buni in oameni capabili si dispusi sa faca tot felul de lucruri rele. Ca mod de pedepsire, punem in miscare mici acte de aotosabotaj, sau acte flagrante de autodistrugere, ca sa deschidem rana, caci la nivel intuitiv, stim ca numai in felul acesta ne putem vindeca. A continua sa ne pedepsim pentru ca suntem imperfecti si pentru greselile din trecut, nu este o cale care sa duca la fericire sau implinire. Acest lucru nu face decat sa ne mentina intr-un ciclu continuu al fricii, agresiunii si autoabuzului. Ne vine usor sa minimalizam impactul pe care il are ura de sine, deoarece aproape totul se petrece in intimitatea propriei minti, departe de ochii lumii (sau cel putin asa credem). Dar este esential sa intelegem raul pe care ni-l facem, de fiecare data cand ne certam singuri pentru greselile si imperfectiunile noastre. Daca nu ne impacam cu lucrurile care ne fac sa ne simtim rau, daca nu incepem sa ne tratam pe noi insine cu iubire, cu grija si atentia de care avem atat de multa nevoie, vom continua sa fim cel mai mare dusman al nostru.
    Este un act de iertare sa recunoastem cu compasiune ca am facut greseli si lucruri care ne-au ranit pe noi insine si pe ceilalti, la nivel emotional si fizic.
    Este de asemenea un act de iertare sa corectam greselile, dupa care sa renuntam la resentimentele, ranchiuna si vina pe care le mai nutrim fata de noi si fata de ceilalti.
    Adevarata iertare ne cere sa nu ne mai autopedepsim pentru greselile si imperfectiunile noastre, ci sa cultivam o iubire de sine plina de compasiune. IERTAREA inlocuieste URA cu IUBIREA, JUDECATA cu ACCEPTAREA, si CONDAMNAREA cu INTELEGEREA.
    Prin iertare, ne purificam inimile si constiinta, si ne putem revendica PUTEREA PERSONALA, pentru a putea merge mai departe pe calea vindecarii.
    IERTAREA ne ingaduie sa ne eliberam de poverile trecutului, ca sa accesam splendoarea a cine suntem acum si cine putem deveni. In lumea emotiilor noastre, ea creeaza spatiul necesar pentru a trai mai multa iubire, bucurie, pace si libertate.
    Trebuie sa intelegem ca toti am pacatuit, si daca uram pacatosul (pe noi insine sau pe un altul), nu facem decat sa perpetuam ciclul abuzului.
(Mihaita Toma)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: