Formarea ranilor si a mastilor

    Cand un copil se naste, el stie, in adancul lui, ca motivul pentru care se incarneaza este acela de a fi el insusi, trecand printr-o serie de experiente. De altiel, sufletul lui a ales dinainte familia si mediul in care se va naste, cu un scop foarte precis. Toti avem aceeasi misiune, venind pe lume: aceea de a trai o serie de experiente pana cand ajungem sa le acceptam si sa ne iubim pe noi insine trecand prin ele.
    Atata timp cat o experienta este traita in non-acceptare, adica fiind judecata, in culpabilitate, teama, regret sau orice alta forma de non-acceptare, oamenii isi atrag fara incetare circumstantele si persoanele care ii fac sa retraiasca aceeasi experienta. Unii dintre ei, nu numai ca experimenteaza acelasi tip de eveniment de mai multe ori pe parcursul unei vieti, dar mai mult, trebuie sa se reincarneze o data sau de mai multe ori pentru a ajunge sa il accepte in totalitate.
    A accepta o experienta nu inseamna ca acea experienta este preferata noastra sau ca suntem de acord cu ea. Este vorba mai degraba de a ne acorda noua insine dreptul de a experimenta si de a invata prin intermediul a ceea ce traim.
    Trebuie sa invatam mai ales ce anume este benefic pentru noi si ce anume nu este bun. Iar singurul mod de a afla acest Iucru este sa devenim constienti de consecintele acelei experiente. Tot ceea ce hotaram sau nu, ceea ce facem sau nu, ceea ce spunem sau nu si la fel, ceea ce gandim sau simtim va avea anumite consecinte.
    Omul isi doreste sa traiasca intr-un mod din ce in ce mai inteligent. Atunci cand isi da seama ca o experienta provoaca niste consecinte daunatoare, in loc sa-si reproseze ceva sau sa fie ranchiunos pe cineva, trebuie sa accepte pur si simplu faptul ca a ales acea experienta (chiar inconstient), pentru a descoperi ca nu a fost o miscare inteligenta pentru el. lsi va aminti de acest lucru mai tarziu. Astfel putem sa traim o experienta in acceptare. Din contra, va reamintesc ca, chiar daca va spuneti: „Nu mai vreau sa tralesc asa”, o luati de la capat. Trebuie sa iti acorzi dreptul de a repeta de mai multe ori aceeasi greseala sau experienta neplacuta, inainte de a ajunge sa ai vointa si curajul necesare pentru a te schimba. Oare de ce nu inte1egem de la inceput? Din cauza ego-ului nostru, alimentat de convingerile noastre.
    Toti avem numeroase convingeri care ne impiedica sa fim ceea ce vrem sa fim. Cu cat aceste maniere de a gandi sau convingeri ne fac rau, cu atat incercam mai mult sa le diminuam. Ajungem chiar sa credem ca nu ne apartin noua. Iar a reusi sa Ie echilibram inseamna a ne incarna de mai multe ori. Doar atunci cand corpul nostru mental, emotional si fizic va asculta de DUMNEZEUL interior, spiritul nostrum va fi pe deplin fericit.
    Tot ceea ce traim in non-acceptare se acumuleaza la nivelul sufletului. Acesta, nemuritor fiind, revine mereu, sub diverse forme umane, cu tot bagajul adunat in memoria sa de suflet. Inainte de a ne naste, ne hotaram ce anume dorim sa reparam in timpul urmatoarei incarnari. Aceasta decizie si tot ceea ce am acumulat in trecut, nu sunt inregistrate in memoria noastra constienta, respectiv ceea care apartine intelectului. De abia pe parcursul vietii ne vom da seama treptat de planul nostru de viata si de ce anume trebuie sa reparam.
    Atunci cand fac aluzie la ceva „neincheiat, nerezolvat”, fac referire la o experienra traita in non-acceptarea sinelui. Exista o diferenta intre a accepta o experienta.si a se accepta pe sine insusi. De exemplu,o0 tanara care a fost respinsa de catre tatal ei, deoarece acesta dorea sa aiba un baiat. In acest caz, a accepta experienta insemna a-i da tatalui ei dreptul de a-si fi dorit un baiat si de a o respinge pe fiica lui. Acceptarea de sine, consta, in cazul acestei tinere, in a-si acorda dreptul de a avea resentimente fata de tatal ei si apoi de a se ierta pentru faptul de a-i fi purtat pica. Nu trebuie sa existe nici o judecata asupra tatalui ei sau asupra ei insasi, ci doar compasiune si intelegere pentru acea parte care sufera in fiecare dintre ei.
    Ea va sti ca acea experienta s-a incheiat in totalitate, atunci cand, la randul ei, va respinge pe cineva, fara sa se acuze, cu multa compasiune si intelegere, fata de ea insasi. Mai exista si o alta modalitate de a sti daca acea experienta a fost rezolvata si traita intr-adevar in acceptare: persoana pe care o va respinge nu o va detesta, ci si ea, la randul ei, va fi plina de compasiune, stiind ca tuturor oamenilor li se poate intampla sa respinga o alta persoana, in anumite momente ale vietii lor.
    Sa nu lasi ego-ul sa-ti joace feste, ego-ul care incearca adesea, prin toate mijloacele, sa ne faca sa credem ca am incheiat o situatie. Ni se intampla deseori sa spunem : „Da, inteleg de ce celalalt a actionat asa”, pentru a nu fi necesar sa ne privim pe noi insine si sa ne iertam. Ego-ul nostrum incearca astfel sa gasesca o modalitate rapida de a lasa de o parte situatiile neplacute. Se intampla sa acceptam o situatie sau o persoana fara sa ne fi iertat pe noi insine, sau fara sa ne fi acordat dreptul de a-i fi purtat pica celuilalt, sau de a fi inca resentimentari. Acest lucru insemna „a accepta doar experienta”. Si repet: „este important sa facem diferenta intre a accepta experienta si a se accepta pe sine.” Acesta acceptare este greu de facut, deoarece ego-ul nostrum nu vrea sa accepte faptul ca toate experientele dificile pe care le traim au ca unie scop sa ne arate ca si noi ne purtam in acelasi fel ca si ceilalti.
    Ti-ai dat seama pana acum ca atunci cand acuzi pe cineva de ceva, acea persoana te acuza la randul ei, de acelasi lucru?
    De aceea este atat de important sa inveti sa te cunosti sa te accepti cat mai mult posibil. Acest lucru ne ajuta sa traim din ce in ce mai putine situatii dureroase. Depinde de fiecare dintre noi sa hotaram sa ne luam viata in propriile maini, pentru a deveni stapani pe propria existenta, in loc sa lasam ego-ul fiecaruia sa ne controleze viata. Dar a face fata acestor lucruri necesita mult curaj deoarece in mod inevitabil se vor atinge vechile rani, care ne pot produce foarte mult rau, mai ales daca nu au mai fost tratate inca din vietile anterioare. Cu cat suferi mai mult intr-o situtie sau cu o persoana, cu atat mai de departe provine acea problema.
    Pentru a te ajuta, poti sa te sprijini pe DUMNEZEUL tau interior care este omniscient (El stie tot), omniprezent (El este peste tot) si omnipotent (El este atotputernic). Iar aceasta putere este mereu prezenta, vie in tine. Actioneaza astfel incat te orienteaza spre persoanele si spre situatiile care iti sunt necesare pentru a creste si a evolua, conform planului de viata ales inainte de ate fi nascut.
    Chiar inainte de a te naste, DUMNEZEUL tau interior iti atrage sufletul spre mediul si familia de care vei avea nevoie in viitoarea ta viata. Aceasta atractie magnetica si aceste obiective sunt determinate, pe de o parte, de ceea ce nu ai reusit inca sa traiesti in iubire si acceptare in vietile tale anterioare si, pe de alta parte, de ceea ce viitorii tai parinti au de incheiat prin intermediul unui copil ca tine. Acest lucru explica de ce, parintii si copiii au, in general, aceleasi rani de vindecat.
    Cand te nasti, nu mai esti constient de tot acel trecut, deoarece te concentrezi mai ales pe nevoile sufletului tau, care vrea sa. te accepti cu calitatile tale, cu defectele tale, cu fortele tale, slabiciunile tale, dorintele tale, personalitatea ta etc. Toti avem astfel de nevoi. Cu toate acestea, la putin timp dupa. nastere, ne dam seama ca. atunci cand vrem sa fim noi insine, acest lucru deranjeaza lumea adultilor sau pe cea a apropiatilor nostri. Ajungem astfel la concluzia ca, a fi natural, nu este bine, nu este corect. Este o descoperire dureroasa ce provoaca. mai ales copilului, accese de furie. Aceste crize devin atat de frecvente incat ajungem sa credem ca sunt normale. Sunt numite „crizele copilariei” sau apoi, „crizele adolescentei”. Poate au devenit ceva normal pentru oameni, dar eu siguranta nu constituie ceva firesc. Un copil care se agita in mod natural, care este echilibrat si care are dreptul de a fi el insusi nu face genul acesta de crize. Din nefericire, acest tip de copil nu exista aproape deloc. Am observat in schimb, ca majoritatea copiilor trec prin urmatoarele patru etape:
    Dupa ce a cunoscut bucuria de a fi el insusi, copilul, in prima etapa a vietii, va cunoaste durerea provocata de faptul ca nu are dreptul de a actiona mereu asa, trecand astfel in cea de a doua etapa. Urmeaza apoi perioada de criza si cea de revolta, a treia etapa. Dupa aeeea, in a patra etapa, pentru a-si micsora suferinta, copilul se resemneaza si ajunge sa-si creeze o noua personalitate pentru a deveni ceea ce vor ceilalti sa devina. Multe persoane vor ramane inchistate in cea de a treia etapa pe toata durata vietii, adica vor fi mereu in reactiune, furiosi sau in situatii de criza.
    In timpul celei de a treia si celei de a patra etape ne cream mai multe masti (noi personalitati) pe care le folosim pentru a ne apara impotriva suferintei traite pe parcursul celei de a doua etape. Aceste masti sunt in numar de cinci si corespund celor cinci rani importante, traite de fiinta umana. In timpul numerosilor ani de studiu, am ajuns la concluzia ca toate suferintele oamenilor pot fi concentrate in cinci rani. Le mentionez aici, in ordine cronologica, adica in ordinea in care fiecare dintre ele apare in viata noastra:
RESPINGERE
ABANDON
UMILlRE
TRADARE
NEDREPTATE
    Dispunandu-le altfel, obtinem acrostihul TRAHI (fr. TRADAT), astfel pot fi memorate mai usor.
TRADARE
RESPINGERE
ABANDON
UMILIRE (in franceza: HUMILIATION)
NEDREPTATE (in franceza: INJUSTICE)
    Acest acrostih evidentiaza faptul ca, de fiecare data cand una dintre aceste rani se reactiveaza, intreaga noastra fiinta se simte tradata. Nu mai suntem credinciosi DUMNEZEULUI nostru interior, nevoilor fiintei noastre, deoarece ne lasam ego-ul cu convingerile si temerile lui, sa ne conduca viata.
    Inlocuirea ranilor cu mastile este consecinta faptului ca vrem sa ascundem, de noi insine si de ceilalti, ceea ce inca nu am vrut sa rezolvam. Aceste ascunzisuri sunt o forma de tradare. Care sunt aceste masti? Le-am notat mai jos, langa ranile pe care incearca sa le ascunda:

    … Importanta mastii este creata in functie de intensitatea ranii. O masca reprezinta un tip de personalitate, cu un caracter care ii este propriu, dat fiind ca s-au dezvoltat numeroase convingeri care vor influenta atitudinea interioara si comportamentele acelei persoane. Cu cat rana este mai importanta, cu atat vom suferi mai mult, ceea ce ne va obliga sa purtam mai des aceste masti.
    Purtam o masca doar atunci cand vrem sa ne protejam. De exemplu, in cazul in care o persoana traieste o nedreptate in urma unui eveniment, sau cand se judeca pe sine ca fiind nedreapta, sau cand ii este team a de a fi judecata ca fiind incorecta, va purta masca ei de rigid, adica va adopta comportamentul unei persoane rigide.
    O sa ilustrez printr-un exemplu, pentru a vedea mai clar felul in care rana si masca ce ii corespunde, sunt legate una de alta. Rana interioara poate fi comparata cu o rana fizica pe care o ai pe mana de mult timp, pe care o ignori si pe care nu ai ingrijit-o cum trebuia. Ai preferat sa o bandajezi, pentru a nu se mai vedea. Acel pansament este echivalentul mastii. Ai crezut ca facand astfel, vei putea pretinde ca nu esti ranit. Crezi ca intr-adevar, aceasta este solutia? Bineinteles ea nu! Stim cu totii lucrul acesta, dar ego-ul, el, nu il stie. Este una dintre modalitatile lui de a ne pacali.
    Sa ne intoarcem la exemplul eu rana de la mana. Sa presupunem ca acea leziune te doare foarte tare, atunci cand cineva te atinge pe mana, chiar daca rana este protejata de pansament. Cand cineva te ia de mana, cu dragoste, iar tu tipi: „Au! Ma doare!”, poti sa-ti imaginezi cat de surprins este celalalt. Oare chiar a vrut sa te raneasca? Nu, deoarece daca suferi atunci cand cineva te atinge pe mana, este din cauza faptului ca tu esti cel care a hotarat sa nu-si ingrijeasca rana. Iar celalalt nu este responsabil de durerea ta.
    Este la fel pentru toate ranile. Sunt foarte multe situatiile in care credem ca suntem respinsi, abandonati, tradati, umiliti, sau tratati intr-un mod injust. In realitate, de fiecare data cand ne simtim raniti, ego-ul nostru este cel care vrea sa creada ca celalalt este raspunzator. Practic, incercam sa gasim un vinovat. Cateodata, hotaram ca noi suntem cei vinovati, cand, in realitate, nu e cu nimic mai adevarat decat atunci cand il acuzam pe celalalt. Stiti ca, de fapt, in viata nu exista persoane vinovate: ci doar persoane suferinde. Acum stiu ca, cu cat acuzam mai mult (pe sine sau pe ceilalti), cu atat se repeta mai mult aceeasi experienta. Acuzarea nu serveste decat la nefericirea oamenilor. In timp ce, daca privim cu compasiune partea umana care sufera, evenimentele, situatiile si persoanele vor incepe sa se transforme.
    Mastile pe care le cream pentru a ne apara, sunt vizibile in morfologia unei persoane, in infatisarea sa exterioara. Mi se pune adesea intrebarea daca pot fi detectate ranile la copiii mici. Eu personal, ma amuz observandu-i pe cei sapte nepotei ai mei, care au, in momentul in care scriu aceste ninduri, intre sapte luni si noua ani. La majoritatea dintre ei, pot sa incep sa vad ranile plecand de la aparenta fizica. Ranile usor de reperat la aceasta varsta pot indica o rana mai importanta. In schimb, am observat la doi dintre cei trei copii ai mei, faptul ca trupul lor de adult indica rani diferite de cele pe care le vedeam atunci cand erau copii sau adolescenti. Corpul este atat de inteligent, incat gaseste intotdeauna un mijloc de a ne arata ce anume avem de rezolvat. In realitate, DUMNEZEUL nostru interior este cel care il foloseste pentru a ne vorbi…
    In plus, este important sa nu ne agatam de cuvintele folosite pentru a exprima ranile sau mastile. Cineva poate fi respins si sa traiasca o nedreptate, altcineva poate fi tradat si traieste acest lucru ca pe o respingere, altcineva poate fi abandonat si se simte umilit etc.
    Este posibil ca, dupa ce cititi descrierea comportamentului si atitudinea mastii, pentru fiecare rana, sa va recunoasteti in fiecare dintre ele. Dar se intampla foarte rar ca o singura persoana sa aiba toate cele cinci rani. De aceea este important sa retinem descierea fizica, deoarece corpul reflecta fidel ceea ce se intampla in interiorul nostru. Este mult mai dificil sa ne recunoastem la nivel emotional sau mental. Amintiti-va ca ego-ul nostru nu vrea sa ne descoperim toate convingerile, deoarece este hranit cu aceste convingeri si prin ele supravietuieste…
    Se poate sa reactionati si sa nu fiti de acord, afland ca persoanele suferind de o anumita rana, au o reactie legata de relatia eu unul dintre parinti. lnainte de a ajunge la aceasta concluzie, am verificat ipoteza cu mii de persoane, daca intr-adevar era asa, iar acestea au confirmat. Repet si acum ceea ce spun in fiecare atelier pe care il coordonez:parintele cu care aveam impresia ca ne intelegeam cel mai bine cind eram adolescenti, este cel cu care avem cele mai multe situatii de incheiat. Este greu de acceptat ideea ca suntem resentimentari exact fata de parintele pe care il iubim mai mult. Iar prima reactie in fata acestei afirmatii este, in general, negarea, iar dupa aceea, furia, iar apoi suntem pregatiti sa facem fata realitatii: este inceputul procesului de vindecare.
    Descrierea comportmentului si a atitudinilor legate de diferitele rani, poate sa vi se para negativa. Recunoscand una dintre ranile voastre, puteti sa aveti o reactie la descrierea mastii pe care o creati pentru a evita suferinta. Este vorba despre o rezistenta foarte umana si naturala. Acordati-va suficient de mult timp. Amintiti-va ca, la fel ca toate persoanele din jurul vostru, masca este eea care va face sa reactionati, atunci cand nu sunteti voi insiva. Nu va linisteste gandul ca, atunci cand va deranjeaza un comportament al cuiva, asta indica faptul ca acea persoana poarta o masca pentru a nu suferi? Tinand cant de acest aspect, veti devein mai toleranti si va va fi mai usor sa-i priviti pe ceilalti cu dragoste. Sa luam exemplul unui adolescent care are comportamentul de „dur”. Cand descoperim ca se poarta astfel pentru a-si masca vulnerabilitatea si teama, relatia cu el se va schimba, pentru ca vom sti ca el nu este nici dur, nici periculos. Ne pas tram calmul si chiar putem sa-i remarcam calitatile, in loc sa ne fie teama si sa-i vedem doar defectele.
    Este incurajator sa stim ca, chiar daca ne nastem cu anumite rani ce trebuie vindecate, rani ce sunt frecvent activate prin reactiile pe care le avem in fata celorlalti si a situatiilor din jurul nostru, mastile pe care le-am creat pentru a ne proteja nu sunt permanente. Punand in practica metodele de vindecare … veti vedea cum mastile se micsoreaza treptat, in consecinta atitudinea voastra se va schimba si, posibil si corpul vostru.
    Oricum pentru a vedea acest lucru este nevoie de cativa ani, inainte de a constata rezultatele vizibile in corpul fizic, deoarece acesta se transforma intotdeauna mai lent din cauza materiei din care e construit. Corpurile noastre mai subtile (cel emotional si cel mental) au nevoie de mai putin timp pentru a se schimba, in urma unei hotarari luate in profunzime si cu dragoste. De exemplu, este foarte usor sa-ti doresti (emotional) si sa-ti imaginezi (mental) ca vei vizita o tara straina. Hotararea de a face acea calatorie poate fi luata in cateva minute. Dar inainte de a planifica totul, organizarea, economisirea banilor etc. concretizarea acestui proiect in lumea fizica va dura mult mai mult.
    O modalitate eficienta de a verifica transformarile voastre fizice consta in a va fotografia in fiecare an. Faceti fotografii cu planuri diferite, cu toate partile corpului, pentru a vede clar detaliile. Este adevarat ca anumite persoane se schimba mai repede decat altele asa cum anumite persoane isi pot concretiza o calatorie mai repede decat altele. Ceea ce este important este sa continuam sa lucram la transformarea interioara, iar acest lucru ne va face sa fim mai fericiti.
(Lise Bourbeau)

1 comentariu (+add yours?)

  1. radu2756
    Mai 06, 2014 @ 22:52:11

    Reblogged this on radupopescublog.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: