Din intelepciunea lui Zamolxe

    La venirea primăverii, când ziua se apropie să fie egală cu noaptea, se duce vestea că va avea loc o mare adunare a căpeteniilor neamului. Le va vorbi Zamolxe Zeul. Toti stiu că vrea să le dea povete Cel ce le-a adus la cunostintă calea salvării sufletelor.
    Sala cea mare de la Sarmisegetuza este plină de oameni. Nu lipsesc regele, preotii si nobilii.
    – Poporul meu, popor de la izvor, oameni de la râu, rumâni. A sosit vremea ca eu să merg la Dumniezău Fârtatul si să las preotia de pe pământ lui Licu, Marele Lup Alb. El vă va fi Mare Preot. Să-l ascultati căci neamul nostru are mare viitor. Si vă mai spun că dobândirea salvării sufletului este atunci când omul ajunge la întelepciune. Aceasta să vă fie menirea în viată, să ajungeti întelepti. Salvarea omului nu se bazează pe divinul care se umanizează ci pe omul care se divinizează.
    Într-o liniste profundă Zamolxe aduce la cunostintă celor prezenti un viitor posibil.
    – Toate în viitorul apropiat ar putea fi bune, păstrând în sufletul vostru lumina focului sacru dacic si întelepciunea străbunilor vie. Dacă în numele Lui Dumnezeu si al iubirii vor veni la voi oameni cu o învătătură străină care vor să vă dezbine, să vă distrugă până în temelii templele sacre si să vă steargă scrierile sacre, să nu îi ascultati. Ei vor să vă determine să pierdeti calea cea dreaptă, să fiti ca vitele înjugate, obiditi, să cărati în spinare o cruce pe care în locul soarelui luminos se va afla corpul unui om mort. Acei oameni ai întunericului, îmbrăcati în vesminte negre, vor pretinde că vin de la Dumnezeu, că Fiul Lui Dumnezeu s-a întrupat undeva în lume si că ei aduc lumină sufletelor rumânilor. Să nu îi credeti! Ei venerează sângele unui om mort si vor încerca să vă dea să beti simbolic, sub forma unei băuturi alcoolice, din acel sânge, ca să vă ia mintile. Să-i alungati dintre voi, să fugiti de ei. Să nu uitati vreodată de focul sacru dacic si de sufletele străbunilor, si inimile voastre nu vor fi cuprinse de lanturile robiei. Să păstrati cultul strămosilor, să respingeti cultul mortilor.
    – Nu, nu, nu vrem să se întâmple aceasta mărite zeu, strigă oamenii.
    – Să mă chemati mereu în mintile voastre, că acolo-mi voi face cunoscută prezenta. Să aprindeti focuri sacre pe oriunde veti fi, si vă veti păstra sănătosi si însănătosi, iar duhurile întunericului s-or duce înapoi în pustiurile unde hălăduiesc. Si tineti minte că ceea ce spuneti în prezenta focului sacru dacic Le spuneti zeilor, Lui Dumnezeu si Domnazânei.
    Multimea adunată îl ascultă cu mare atentie. Marele Lup Alb scrie cuvânt cu cuvânt vorbele lui Zamolxe care continuă să le grăiască.
    – Nu uitati că natura, cu toti zeii si zânele ei, este sacră, îngrijind-o vă îngrijiti de voi. Aduceti-vă aminte mereu să vă bucurati la întâlnirile cu zeii, să stiti că lumina există în inimile voastre. Focurile sacre rituale să le păziti să fie mereu curate, fără sacrificii de orice natură. De mă veti avea în sufletele voastre ca strămos al vostru veti păsi pe calea vietii tinând ca si acum drumul vietii frumoase.
    Cei din jurul Lui Zamolxe îi simt iubirea si stiu că ea le va fi pavăză în toate clipele vietii.
    – Dacă dati ca ofrandă Lui Dumnezeu, pâine, fructe, mâncare pe care în numele lui Dumnezeu le oferiti oamenilor nevoiasi, veti primi de la alti oameni ceea ce voi oferiti. Si ceea ce dati să fie însotit de lumina focului sacru. Pomana este bună, dar jertfa este rea.
    – Eu voi pleca curând dintre voi, le mai spune Zamolxe.
    În linistea adâncă Zamolxe continuă.
    – Să fiti în stare să auziti chemarea Marelui Lup Alb ca să stiti că este mare unire între voi. Dar când îl veti recunoaste în stâncile muntilor, veti venera sufletul lui, si-i veti auzi iarăsi glasul, să stiti că puterea neamului creste, aducându-vă în preajma mea.
    Zamolxe Arianul este acum aproape de încheierea misiunii Sale pe pământ, asa cum i-a menit-o tatăl lui, aceea a unui om născut din foc.Le mai vorbeste încă.
    – Casta preotească este puternică în direptate, justitia, si se va mentine asa prin chemarea la focul sacru spre întrupare a sufletului marelui întelept Pythagoras care se va numi Decezeu, căci are în el zece mari zei ai lumii. Veti păstra vatra nemuririi dacilor arieni mereu aprinsă supraveghind aprinderea focurilor sacre la altarele zeilor, si întunericul se va împrăstia. Veti păstra apele curate, limpezi frumosul vietii rămânând în inimile voastre. Dacă urgiile istoriei ce va urma vor face ca flacăra sacră să nu vă mai lumineze calea spre Dumniezău si Domnazâna, urmasii nostri să o reaprindă mereu de la focul sacru făcut de preoti si preotese. Să aprindeti mereu focurile sacre. Prin ele veti tine legătura cu spiritele străbunilor neamului.
    – Când vei veni din nou printre noi zeul nostru iubitor de oameni? Îl întreabă cei prezenti cu sperantă în glasuri.
    Zamolxe le dă mesajul sperantei.
    – Eu sunt cel ce sunt, un om iubitor de oameni. Când veti vedea chipul meu si ale străbunilor nostri că vă privesc din stâncile muntilor sacri, cogaionii, să stiti că ne gândim la voi. Când vă veti apropia cu evlavie de chipurile noastre din piatră în măretia muntilor să stiti că inimile voastre încep să se curete. Cu 30 de ani înainte de a se împlini de 12 ori câte 216 ani de la timpul când am venit eu pe lume, o stea va străluci puternic mult timp pe cer. Atunci să stiti că spiritul meu s-a coborât în mijlocul neamului si spiritele străbunilor se vor întrupa timp de 30 de ani. Când se vor împlini de 12 ori câte 216 ani de la timpul când am venit pe lume să stiti că sufletele neamului nostru au coborât în urmasii nostri. Si abia după aceea esenta sufletului meu va reveni înapoi la Dumnezeu si Domnazâna după ce le-a trezit pe cele care hălăduiau pe pământurile dacilor arieni. Eu nu cobor în lume în trup ci doar în suflet. Nu veti avea un salvator în carne si oase, ci un spirit călăuzitor.
    A doua zi le spune celor din anturajul lui ultimele cuvinte:
    – Să mă dati focului de unde m-am născut în spirit. Să-mi ardeti trupul mort deasupra pesterii de la Apolovraci. Acolo sufletul meu va mai reveni ca să stea de vorbă cu novacii si să asculte susurul râului
care curge mai jos.
    Încet suflarea i se răreste si apoi încetează. Omul zeificat de oameni a murit.
(O. Sarbatoare)

2 comentarii (+add yours?)

  1. Dan Deleanu
    Iul 11, 2014 @ 09:56:25

    Multumesc pentru amabilitatea trimiterii. Imi permit exprimarea unei nedumeriri, cel putin. Se invoca Dumnezeu. Religia era politeista. Nici vorba de iudaism, ca influienta atunci.  De ce aceasta zona confuza in care iudeo-crestinismul deformeaza adevarului istoric?  Ajungem in situatia, vizibila de astazi, sa consideram evreii poporul sfant iar noi simpli sclavi ai intereselor lor. Mai circula o absurditate a BOR, sfintii daco-crestini.  Cu stima 

    Răspunde

  2. Anghel Gheorghe
    Iul 27, 2014 @ 04:56:50

    Cum de se mai poate si cine sa aiba o minte atat de diabolica ,ca dupa 2000 de ani ,acum cand biserica se conduce dupa legi si reguli fara abatere sa-i spui prea cuviosului parinte ca nu evreii sant inaintemergatorii ci noi ? In cautarea de a fi primii dintre cei dintai- m-as bucura asa sa fie in orgoliul meu mic de Roman,dar daca nu cumva la mijloc e o voita dezimformare ? Ultimul cuvant il au DOVEZILE SCRISE,DESCOPERIRILE IMUABILE IN FATA CARORA NIMENI NU MAI ARE PUTERE DE TAGADA.Cand acestea se vor aduna intro cifra si volum critic marii istorici si savanti ai lumii nu vor mai avea cum sa ignore adevarul ca NOI DE AICI DIN SPATIUL CARPATO DUNAREANO PONTIC SANTEM DINTRU INCEPUT .

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: