Misiune cosmica-Zeul Soare

    De fapt, viata lui Iisus Cristos, conform informatiilor care ne-au parvenit, poate fi considerata o inlantuire de evenimente din vietile predecesorilor sai: fiul unui dulgher si al unei fecioare, precum Krisna; nascut pe 25 decembrie, ca Mithra; vestit de o stea la rasarit, la fel ca Horus; mergand pe apa si hranind 5000 de oameni dintr-un cos mic cu mancare, aidoma lui Buddha; autor al unor vindecari miraculoase, ca Pitagora; readucand mortii la viata, precum Elisei; executat pe un lemn, la fel ca Adonis; inaltandu-se la cer ca Hercule, Enoh si Ilie.
    Cu greu gasim in evanghelii fie si o singura fapta sau pilda a lui Iisus care sa nu fi fost prefigurata de altele, intr-un anume fel. Toti cei predispusi la o gandire negativa din acest punct de vedere vor considera cele de mai sus ca o dovada a faptului ca existenta lui IIsus tine de domeniul fanteziei. In cadrul istoriei secrete insa aceste similitutini constituie o miscare de convergenta universala, in contextul careia universul in ansamblul sau se straduia sa dea nastere noului zeu Soare.
    Privind reprezentarea de tip imaginativ a nasterii lui Iisus, asa cum a fost ea ilustrata in marile opera de arta ale lumii, si decodificand-o conform doctrinei secrete, intelegem modul in care intreaga istorie oculta a omenirii a culminat cu acest moment.
    In Maria, recunoastem prezenta zeitei Isis; atunci cand Soarele rasare in constelatia Pestilor, semnul zodiacal al lui Iisus, la polul opus al boltii ceresti se afla Fecioara. In Iosif, patriarhul cu toiagul cocarjat, il identificam pe Osiris, toiagul simbolizand cel de-al treilea ochi. Grota in care este frecvent reprezentata nasterea lui Iisus este de fapt craniul in care urmeaza a se petrece noul miracol al constiintei. Pruncul din iesle are trupul vegetal al lui Krisna. Boul si asinul reprezinta cele doua epoci care au precedat Era Pestilor – cea a Taurului si cea a Berbecului. Steaua care ii indruma pe magi este spiritul lui Zarathustra (“steaua de aur”). Unul dintre magi este Pitagora reincarnat, cei trei fiind initiati de profetul Daniel. De asemenea, ingerul care vesteste pastorilor nasterea lui Iisus este spirtul lui Buddha. (…)
    Intr-o vreme in care universul devenise atat de dens incat zeii nu se mai puteau manifesta pe Pamant, in lume a coborat zeul Soare. Misiunea sa era aceea de a planta o samanta. Acest sambure spiritualizant avea sa creasca si sa constituie noua arena in care divinitatile sa-si poate face simtita prezenta…
    Elementul esential in acest context, cel care in afara traditiei secrete fost in general ignorat, este faptul ca Iisus Cristos a creat viata interioara.
    Am identificat deja o aluzie la aceasta viata interioara in vocea slaba auzita de Ilie. In mod similar, in Ieremia, Dumnezeu spune: “Voi pune legea Mea inauntrul lor si pe inimile lor Voi scrie.” Dar plantarea semintei Soarelui cu peste doua mii de ani in urma a fost evenimentul decisiv in procesul care a permis fiecaruia dintre noi sa simta ca are in propria sa fiinta un univers de o varietate si intindere infinite.
    De asemenea, ni se pare ca si ceilalti au infinitul in ei. In decursul sutelor de ani au fost intrunite conditiile necesare pentru crearea unui sentiment al identitatii individuale – ceea ce numim astazi uneori ego sau eu interior. Fara interventia zeului Soare, insa acest ego ar fi fost doar un punctisor dur, centrat asupra sa insusi, interesat exclusiv de propira sa multumire imediata si deschis numai catre cele mai josnice interese exterioare; nici un individ nu l-ar fi constientizat pe vreun altul ca un centru independent al constiintei.
    Atunci cand parintii l-au dus pe Iisus in Templu, in perioada in care ”perechea” lui a disparut, copilul a uimit prin intelepciunea sa. El a preluat de la celalalt capacitatea de a citi gandurile, de a vedea adanc in sufletul altora, de a intelege cum interactioneaza acestia cu lumea spirituala, si de a stii ce sa spuna sau sa faca pentru ai ajuta. De asemenea, percepea durerea celorlalti ca pe propria sa suferinta. Experimenta ceva – darul emaptiei – ce nimeni nu mai simtise pana atunci.
    Odata ce un individ sau un grup restrans dezvolta o noua capacitate, un nou mod de manifestare a contiintei, acesta se raspandeste in lumea intreaga cu o viteza uimitoare. Isus Cristos a daruit omenirii un nou tip de iubire, o iubire milostiva, bazata pe darul empatiei. O persoana putea transcede limitele existentei sale izolate, pentru a lua parte la ceea ce se intampla in sinele interior al alteia.
    Inainte de Cristos, iubirea era de tip tribal sau familial. Acum, individul se putea ridica deasupra legaturilor de sange, alegand liber pe cine sa iubeasca. La acest lucru s-a referit Iisus atunci cand, in Evanghelia dupa Marcu3:32, a lasat impresia ca neaga importanta mamei pentru el si cand in Evanghelia dupa Matei 10:37-8, spunea: “Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de mine”.
    Esenta invataturilor ezoterice se refera, inainte de toate, la modul corect de a iubi si afirma ca , atunci cand cooperam cu fortele ce au creat universul, aceste forte curg prin noi insine in asa fel incat putem deveni constienti de prezenta lor. Procesul este numit taumaturgie sau magie divina. (…)
    Daca vom compara codurile morale anterioare, precum legile lui Moise sau chiar mai vechiul Cod al lui Hammurabi, cu Predica de pe Munte, observam imediat ca primele erau doar niste reglementari menite sa controleze comportamentul in lumea exterioara: nu te inchina la idoli, nu fura, nu ucide, nu preacurvi etc. Invataturile morale din Evanghelii, pe de alta parte, sunt indreptate asupra starilor interioare: ,,Binecuvantati sunt cei saraci cu duhul…ci ce plang…cei blanzi…cei cu inima curate…’’
    Intr-un univers de tip idealist, intentia este, desigur, mult mai importanta decat intr-unul materialist. In primul, rand daca doua persoane indeplinesc exact aceeasi actiune in exact aceleasi circumstante, una cu inima deschisa, iar cealalta nu, consecintele difera foarte mult. Intr-un mod necunoscut, misterios, starea de spirit influenteaza rezultatele actiunii, asa cum starea sufleteasca a unui pictor isi lasa amprenta asupra lucrarilor sale.
    Conform interpretarii ezoterice a miturilor elene, ambrozia, hrana zeilor, este dragostea umana. In lipsa ei, zeii se indeparteaza si puterea lor de a ne ajuta devine limitata. In crestinismul mistic si ezoteric, ingerii sunt atrasi catre noi daca le cerem ajutorul, dar daca n-o facem, ei cad intr-un soi de zona crepusculara, intr-o stare vegetativa, iar in locul lor asupra noastra isi exercita influenta fantome si demoni ce-si croiesc drum spre eul nostru inferior.
    Desigur, ne putem opune demonilor si ne putem “antrena” eul animalic asa cum am antrena un caine, printr-un proces de repetitie. In cadrul invataturilor ezoterice se spune ca este necesara repetarea zilnica a unui exercitiu meditativ timp de douazeci si una de zile daca vrem sa operam o schimbare profunda a obisnuintelor noastre.
    Dar mai exista o parte si mai adanca a eului nostru animalic, aflata complet dincolo de pragul constientei si deci inaccesibila ei. Aceasta parte nu poate fi tranformata prin exercitarea vointei libere, indiferent de gradul de perseverenta, deoarece degradarea eului animal a patruns si in eurile vegetal si animal.
    Pentru a tranforma aceste aspecte ale fiintei nostre, avem nevoie de ajutor supranatural.
     Prin urmare, misiunea zeului Soare era aceea de a se cufunda pana la cele mai adanci niveluri ale materiei, exercitandu-si influenta spirituala transformatoare. Zeul Soare are capacitatea de a ajunge pana in cea mai materiala parte a omenirii, acesta fiind motivul pentru care a fost scris ca “ nici unul din oasele sale nu va fi frant.”
    Lotusul cu douasprezece petale radiaza in exterior din regiunea inimii si ii invaluie pe toti cei pe care ii iubim. El este totodata un organ de perceptie. Lucrul pe care il iubesc cu adevarat se va deschide in fata mea si imi va dezvalui secretele sale.
    Invaluirea cuiva in dragoste in acest fel este un exercitiu de imaginatie. Fireste, imaginatia nu trebuie confundata cu fantezia:ea este o perceptie adevarata a unei realitati mai inalte, iar organul corespunzator, atat in Occident, cat si Orient, este chakra inimii. La ea s-a facut referire pe drumul spre Emmaus, cand ucenicii care si-au dat seama cu cine s-au intalnit isi spun: “ Oare nu ardea in noi inima noastra, cand ne vorbea pe cale?”
     Cand chakra inimii se deschide si infloreste, putem percepe lumea exterioara intr-un mod supranatural. O inima iubitoare imi poate oferi experienta constienta a inimii cosmosului, a inteligentei afective care se afla dincolo de lumea exterioara si o controleaza. “Fericiti cei saraci cu duhul, caci ei il vor vedea pe Dumnezeu.”
    Dragostea actioneaza asupra vointei, dar si asupra puterilor de perceptie. Cand iubim pe cineva cu adevarat, suntem dispusi sa facem orice pentru persoana respectiva. De aceea infloreste chakra inimii atunci cand iubirea ne determina sa actionam asa cum ne dicteaza constiinta. In acest caz nu purcedem la drum fara tragere de inima, ca Marc Aureliu; nu actionam cu raceala, fara entuziasm sau autenticitate. Nu ne facem datoria in vreme ce o parte din noi insine e reticenta si inciudata, ci actionam manati de dragoste si devotament. (…)
    Chiar daca decidem sa ignoram continutul supranatural al relatarilor despre Iisus Cristos si despre dezvoltarea crestinismului, tot va trebui sa acceptam faptul ca s-a petrecut atunci ceva extraordinar, ceva ce necesita o explicatie. Fiindca, indiferent daca in primii ani ai secolului I, in acea regiune obscura a Orientului Apropiat, s-a intamplat sau nu ceva miraculos, efectele exercitate asupra istoriei mondiale sunt extraordinare atat ca amploare, cat si sa profunzime. Evenimentele de atunci au dat nastere civilizatiei actuale – una a libertatii fara precedent, a prosperitatii, a bogatiilor culturale si a progresului stiintific. (…)
    In conformitate cu doctrina ezoterica, intreaga istorie a universului poate fi rezumata astfel:
    A existat o Era de Aur, in care Pamantul si Soarele erau unite, cel de-al doilea conferind pamantului forma.
    Soarele s-a separat apoi de Pamant, drept care acesta s-a materializat si a devenit mai rece.
    Zeul Soare s-a intors pentru a-si infuza spiritul in Pamant, astfel ca intregul cosmos sa se dematerializeze in cele din urma si sa redevina spiritualizat.
(Jonathan Black)

1 comentariu (+add yours?)

  1. Monica
    Iul 19, 2014 @ 11:22:37

    Chiar ma miram, Lupule Alb, cum de nu ai postat din acest autor pana acum.
    Darul zilei de azi este de la tine. Multumesc!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: