Kyilkhor (I)

    …Inaintam multumitor si in privinta experientelor si studiilor mele individuale. Ma ocupam de animarea simbolurilor. La fel ca alchimistii, si misticii orientali au scrieri magice care in scopul intelegerii si trairii procesului creatiei, predau stiinta crearii unor fiinte simbolice. Acest mister consta in imitarea Marii Creatii si, spre deosebire de aservirea oarba a omului in procreere si concepere, constituie imaculata conceptie spirituala. Lucrarea gandului care creaza Karma cu ajutorul spiritului si a vointei, densificand materie in jurul unui nucleu. Misticii orientali nu executa aceasta operatie prin proiectie si transmutatie, ci creeaza prin fortele gandului, cu ajutorul unor puncte de sprijin, diagrame, icoane, figuri de demoni. Aceasta este Prima Materia de care se folosesc ei. O astfel de diagrama este si ceea ce tibetanii numesc Kyilkhor.
    Ca sa-mi cunosc puterile si pe acest taram, eliberandu-le si biruindu-le, Saint-Germain imi daduse ca sarcina animarea unui asemenea Kyilkhor.
    La Kyilkhor avea importanta fiecare nuanta coloristica, fiecare forma si intreaga organizare a spatiului. In mijlocul diagramei sta in picioare sau sezand ideea creaturii mistice, incojurata de simbolurile care ii exprima individualitatea. Repet: aceasta este Prima Materia tibetana. Continuand analogia alchimistica: animarea diagramei corespunde operatiilor chimice, iar apoi, punerea la incercare a Kyilkhorului este egala cu a treia faza, transmutatia. Caci misticii tibetani ii incredinteaza Kyilkhorului o anumita sarcina mistica si controleaza prin indeplinirea sarcinii, prin cantitatea si calitatea prestatiei, daca ideea plantata in Kyilkhor a prins viata si in ce masura. Ca urmare a operatiunii corect executate, spiritul sau, demonul Kyilkhorului se trezeste la o viata reala si executa fara gres sarcinile care i se incredinteaza.
     Kyilkhorul meu era o statuie de lut pictata, modelata de contele St.-Germain dupa un vrajitor tibetan…
    Primul lucru pe care trebuia sa-l fac era sa-mi inving repulsia simtita fata de statuie….
    Statea fata in fata cu mine pe rogojina, in pozitie de meditatie.Trupul ii era incalzit de radiatia caldurii trupului meu, in vene ii pulsau puterile mele, dar continua sa stea tot nemiscat si mut….
    Trecura doi ani pana cand ochii Kyilkhorului se umplura de lumina si de constienta, dar trupul, bratele si picioarele incepura sa i se miste numai la sfarsitul celui de-al treilea an….
    Cu fiecarezi care trecea devenea mai mobil si mai puternic…
    Intr-o noapte…mi se parea ca cineva ma cheama pe nume..
    In luminiscenta lunii pline, langa patul meu statea Kyilkhorul, aplecandu-se spre mine cu o expresie ciudata straina.
    Nu permisei ca teama si nelinistea-cele mai teribile piedici si pericole ale praxisului sa ma biruiasca…
    Nu incepui sa ma lupt cu el cu efortul panicat al instinctului vital. Nu chemai ajutoare. L-am privit in ochi….Degetele reci incepura sa ma stranguleze…
    – Elibereaza-ma, spuse el atunci apropiindu-se mult de fata mea.
    Nu-i raspunsei. Stransoarea degetelor ceda putin iar vocea repeta cu o nuanta abia simtita de ruga:
    -Elibereaza-ma…In gradina…In lumina lunii, unde se imperecheaza animalele si se vaita in chinul voluptatii, unde scoarta groasa a ramurilor este patrunsa de muguri ascutiti…Da-mi drumul pe poarta, sa strabat drumul…trecand prin sate…in oras…printre case si oameni, printre trupuri calde, mirosuri si culori…Taie cordonul ombilical! Lasa-ma sa gust, sa incerc, sa ma cufund singur…Voi disparea din calea ta, nu vei mai auzi de mine…Elibereaza-ma si vei trai si tu.
     Nu-i raspunsei. Stransoarea degetelor slabi. Mana ii aluneca de pe mine. Se indrepta.
    Incepeam sa simt mila pentru propriile forte ale gandului meu, fixate de mine in fictiunea unei fiinte, care, devenind individualitate, incepuse sa se revolte impotriva mea si visa sa stabata cai proprii…Compatimeam partea proiectata in afara a fiintei mele care, prin aceasta slabiciune era gata acum sa ma biruie. In clipa in care fermitatea mea launtrica incepu sa cedeze, iar indoiala si remuscarea ma strabatura, Kyilkhorul se opri si se intoarse catre mine…
    -Da-mi…da-mi totul mie!…curge sangele, curge viata si caldura si lumina…in mine!…Pleaca de la tine si vine aici…Puterea! Biruinta!-cuvinte turmentate, lipsite de legatura izbucneau din el.Brusc , ridica de pe noptiera mea lampa grea de marmura si o inalta deasupra capului….
    In interiorul meu il strigai pe Magul St.-Germain care ma pusese in fata unei incercari ce ar fi putut sa-mi depaseasca puterile…
    Deschisei scrisoarea:
    ,,Ucide-l, Cornelius!…A trezi la viata un demon fara a fi in stare sa-l descompui din nou, inseamna o primejdie mai complicata, mai adanca decat moartea! Kyilkhorul pe care l-ai umplut de viata si caruia i-ai dat un nume, este o kamee care inchide in sine forte intunecate. Ai animat mumia unui cult negru dinaintea memoriei tale, pe care tu l-ai hranit candva. El este adevaratul pazitor al pragului care te duce in sanctuar, el este cel mai vechi legamant. Trebuie sa-l desfaci.
     Kyilkhorul trebuie ucis intotdeauna, altfel devine un tiran. Intelesul profund al acestui proces de cladire si demolare este Adevarul Divin: lumea este creatia ta. Tu i-ai dat viata. Invata s-o demolezi, s-o dizolvi, pentru ca sa scapi de dominatia ei! Kyilkhorul trebuie distrus si ucis chiar si daca ai dat viata unui sfant, unui Mesia, unui Dumnezeu! Pentru ca l-ai silit sa se imbrace in lut. Pentru ca ai tesut pentru el un trup din miraje si moarte.
(M.Szepes)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: