Cunoaste-te pe tine insuti

In constiinta sa omul este separat de el insusi. Trebuie deci sa regaseasca acea parte pe care nu o cunoaste si sa se uneasca cu ea. Aceasta idee e continuta si de formula: “Cunoaste-te pe tine insuti” care era inscrisa pe frontispiciul oracolului din Dephi. Dar foarte putini au inteles sensul acestei inscriptii. Am citit intr-o zi un comentariu facut de un profesor universitar de la Sorbona, si am ramas siderat: chiar si cei mai eruditi nu inteleg nimic si explica aceasta fraza ca si copiii, fara pic de adevar, fara profunzime.

A te cunoaste, nu inseamna a-ti cunoaste caracterul cu calitatile si defectele sale sau a cunoaste limitele conditiei umane. Daca nu ar fi decat aceasta, chiar si copiii ar fi capabili de a se cunoaste. In “Cunoaste-te pe tine insuti” ce este acest “însuti”? Bratele? Picioarele? Creierul? Nu. Sentimentele? Gandurile? Nu. Acest insuti e o parte de Dumnezeu, o scanteie, un spirit nemuritor, ceva ce nu se poate defini, foarte indepartat, foarte sus… Si acolo trebuie omul sa se afle pentru a se cunoaste, in aceasta entitate imortala, omniscienta, care e atotputernica: Eu-l sau superior, care e o bucata de Dumnezeu… si trebuie sa constientizeze ca depinde de El, ca face parte din El, ca nu exista ca existenta nici ca activitate separata de El. In acel moment omul va descoperi ca tot ceea ce gandea, tot ceea ce simtea era o iluzie, un lucru ireal, iar realitatea era acest Eu, acest Sine interior care este Dumnezeu Insusi, si ca, daca ar face eforturi pentru a se lega de El, pentru a simti ca face parte din El, de a fi unul impreuna cu El, constiinta sa s-ar topi in Etern, iar el si-ar extrage forta, lumina, iubirea din Etern; el nu s-ar mai simti ca ceva separat, mic, suferind, ci s-ar simti ca si Dumnezeu Insusi!

V-am mai explicat: cat timp omul se va identifica cu corpul sau fizic, el va ramane vulnerabil, slab, muritor ca si corpul fizic, si va fi atins de orice i se intampla corpului sau. Dar daca el inceteaza sa se identifice cu corpul sau fizic si cu impulsurile sale instinctive pentru a se identifica cu centrul universului, cu sursa vietii, cu Creatorul, el se va indeparta din ce in ce mai mult de slabiciune, de batranete, de boala si de moarte, el se va apropia de Cel ce este nemuritor, omniscient, omniprezent. Din acest motiv insista Initiatii asupra acestui “însuti”. Pentru ca atat timp cat omul se va multumi de a cunoaste orice altceva in afara lui, el nu va atinge niciodata lucrurile la care aspira: libertate, pace, fericire. A se cunoaste inseamna a se topi in imensitatea lui Dumnezeu.

Deci, intelegeti-ma bine, cand Initiatii antici Greci spuneau: “Cunoaste-te pe tine insuti”, ei nu preconizau de a se cunoaste in toate slabiciunile si in toate limitarile, pentru ca slabiciunile, limitarile, viciile nu sunt “tu insuti”. Iata ceea ce trebuie inteles.

Evident, aceasta fuziune cu Dumnezeu nu se poate face asa de rapid. Chiar in toata existenta lor, unii nu reusesc sa aiba aceasta constiinta superioara gratie careia sa simta ca sunt una cu Eternul. Din timp in timp ei au o strafulgerare, o iluminare, dar a doua zi se simt iar separati, slabi, nenorociti. Cel care a realizat aceasta fuziune cu Eu-l sau superior se gaseste in pace siin lumina, se simte nemuritor. El a ajuns la un grad de constiinta atat de elevat, atat de vast, incat considera toate creaturile ca si cum ar face parte din el insusi, iar el nu mai are inamici, nu mai poate face rau la nimeni, el iubeste toate fiintele pentru ca simte ca el insusi traieste in toate creaturile. El se supune unei morale superioare. Iata un nou sens al formulei: : “Cunoaste-te pe tine insuti”.

Pentru a ajunge la aceasta stare de constiinta, o intreaga asceza e necesara. In India se numeste Jnani Yoga. Pentru a ajunge la constiinta identificarii cu Dumnezeu, yoghinii hindusi se servesc de formula “Eu, sunt El”. Meditand mult la aceasta fraza, yoghinul constientizeaza ca eu-l sau nu exista, ca eu-l nu este altceva decat “El”, Domnul… El e unic, atotputernic, singura realitate.

Sa aprofundam acum semnificatia cuvantului “a se cunoaste”. Cititi in Biblie ca Adam a cunoscut-o pe Eva si s-a nascut Cain… el nu o cunostea inainte? Abraham a cunoscut-o pe Sarah si s-a nascut Isaac… Cunoasterea subîntelege un contact. E o apropiere a doi poli care vor sa se topeasca sau, daca vreti, sa se guste unul pe altul. Da, ce fac copiii cand sunt mici? Ei iau tot ce le cade in mana si duc la gura. Astfel invata ei sa cunoasca lucrurile. Pentru copil, organul cunoasterii nu este creierul, ci gura: el vrea sa guste totul. Iar pentru a cunoaste un miros, un sunet, o imagine sau un gand, ce faceti? Le lasati sa patrunda in nasul vostru, sau in urechile voastre sau in ochii vostri sau in capul vostru. Deci, cunoasterea nu e nimic altceva decat a lasa sa penetreze intr-un organ al corpului nostru obiectul pe care vrem sa-l cunoastem. Si pentru nasterea copiilor, e aceeasi lege. Cunoasterea se realizeaza prin penetrare: ceva ne penetreaza pentru a fuziona cu noi.

In aceasta fuziune cu un obiect sau cu o fiinta, noi vibram in armonie, la aceeasi lungime de unda cu el. Sa presupunem ca avem doua diapazoane cu bratele de aceeasi lungime… Cand faceti sa vibreze pe unul, celalalt va raspunde pentru ca vibreaza pe aceeasi lungime de unda. Deci, pentru a ne cunoaste, pentru a cunoaste acea fiinta divina care e inlauntrul nostru trebuie sa ajungem sa vibram pe aceeasi lungime de unda cu ea. Numai aceasta e conditia de a o cunoaste.

Sa reluam acum simbolul sarpelui care isi inghite coada. El isi inghite coada, adica uneste cei doi poli masculin si feminin pentru ca vrea sa se cunoasca… Dar sa presupunem ca sarpele e foarte lung: cinci sute, o mie, doua mii de metri…intr-o zi, plimbandu-se, el gaseste o coada jos, se intreaba ce este si o musca… Si iata ca descopera ca e propria sa coada! Ca si puii de pisica: ei se joaca cu coada lor si cand o musca scot sunete ascutite, au inteles ca e a lor! Omul e o fiinta a carui realitate depaseste cu mult aparenta sa fizica: ceea ce se plimba aici pe pamant, e coada sa… iar capul, unde e capul sau?… Cat timp cei doi poli – capul si coada – vor fi separati in el, el se va multumi sa se tarasca.

Coada trebuie sa gaseasca capul si sa se uneasca cu el; coada, eu-l inferior, trebuie sa se uneasca cu capul, Eu-l superior, care e in inalt, in cer. In acel moment contactul e realizat, si se face o circulatie de energii armonioase, constante. In om, acest sarpe se gaseste in coloana vertebrala, e sarpele Kundalini, care odata trezit se ridicain lungul coloanei vertebrale. Cand cei doi poli suntin fine reuniti, adica cand Kundalini, de jos, se uneste cu spiritul universal, Shiva, omul se cunoaste, e in plenitudine.

“Cunoaste-te pe tine insuti”. “Tine insuti”, nu e coada care misca aici in planul fizic, ci e capul, spiritul care este in inalt. Adevarata casatorie este adevarata cunoastere. Dar omul nu a realizatinca aceasta casatorie in el insusi; el o realizeaza numai in afara lui: peste tot el face bransamente, legaturi, plaseaza circuite in uzine, in administratie, in politica, in economie, peste tot, cu exceptia forului sau interior. Acolo, nu mai stie sa branseze nimic, de aceea se simte incomplet.

Cea mai mare realizare la care fiinta umana poate sa aspire este de a uni eu-l inferior cu Eu-l superior, coada cu capul. Evident, coada poseda cateva calitati, ea are cel putin forta de a se misca. Dar capul poseda multe altele in plus: ochii, urechile, gura, creierul. Deci, daca vom putea sa ne unim cu Eu-l nostru superior care are facultati atat de dezvoltate, vom cunoaste tot ceea ce el cunoaste, vom vedea tot ceea ce el vede si vom auzi tot ceea ce el aude, si vom fi perfecti. Dar atat timp cat suntem separati, cat timp suntem doar o coada care se misca, suntem privati de aceste bogatii.

Trebuie sa unim coada cu capul… Trebuie sa “alaturam cele doua capete”. De secole, Initiatii au lansat aceasta formula in lume, dar oamenii i-au pierdut sensul; ei o folosesc numai pentru partea materiala, si, la sfarsitul lunii, cand banii incep sa lipseasca, ei spun: “Nu reusesc sa alatur cele doua capete”. In realitate aceste doua capete sunt coada si capul sarpelui. A alatura cele doua capete inseamna a ajunge sa dezvoltam succesiv toate ceakrele, de la ceakra Mulhadhara de jos pana la ceakra Sahasrara de sus, pentru a face unitatea. Cat timp nu vom reusi sa alaturam cele doua capete, vom fi in mizerie si in privatiuni. Ei da, e adevarat si in planul spiritual ca si in planul fizic.

Toate puterile creatiei se gasesc in casatorie. Ati vazut vreun barbat sau o femeie care au adus singuri un copil pe lume? Nu, pentru aceasta trebuie sa fie doi. De aceea toti care nu se casatoresc cu Cerul nu vor putea niciodata deveni creatori, ei vor ramane celibatari. Trebuie sa ne casatorim, dar cu Cerul pentru a avea multi copii. Se spunein Geneza: “Cresteti si va inmultiti!” Dar oamenii nu au inteles aceasta prescriptie decat in plan fizic. Fiecare comandament are cel putin trei interpretari, dar oamenii se multumesc sa inteleaga lucrurile in plan fizic, si aici este greseala: de a nu vrea sa mearga mai departe. Trebuie sa crestem si sa ne multiplicam, da, dar in lumea gandurilor si sentimentelor, pentru a popula zi si noapte pamantul cu mici creaturi luminoase si innaripate care vor merge sa influenteze lumea intreaga pentru realizarea imparatiei lui Dumnezeu…
Trebuie sa ne gandim la casatorie, dar in inalt. Iata noua intelegere, noua filozofie.

(O.M.Aivanhov)

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. Dan
    Mar 02, 2017 @ 10:20:11

    Eliminati matricea crestina si veti face posibila cunoasterea libera, naturala. Momentul este oportun, acum la sfarsitul civilizatiei iudeo-crestine.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: