Cine sunt?

Chiar asa, cine sunt eu? Sunt doar un om ca toti oamenii.. un om cu calitati si cu defecte in armonie, un om care s-ar putea mandri cu cateva fapte marete, dar totodata ar trebui sa se simta rusinat de anumite fapte care nu-i fac cinste… Un om cu greseli omenesti, cu experiente de viata frumoase, dar si urate, un om cu framantari interioare si cu temeri, un om care a fost foarte fericit, dar si cumplit de nefericit, un om care s-a prabusit si s-a ridicat de multe ori, un om care de caeva ori sa abandonat pe sine, dar care s-a regasit de fiecare data. Un om care a crezut orbeste in oameni, in fericire si in iubire si care a cunoscut gustul amar al esecurilor si al dezamagirilor.
Sunt un om care a avut si caderi, care a mintit, care a tradat, care a vorbit de rau, care a judecat fara sa cunoasca, dar care, intr-un final constient si dezgustat de toate decaderile lui, le-a regretat si s-a straduit sa evolueze spre bine…
Sunt un om care a inteles, intr-un tarziu, ca viata nu trebuie sa fie perfecta, pentru a fi fericit- si ca fericirea nu este conditionata de a avea totul, ci de a te avea pe tine, de a fi liber si de a avea iubire… Un om care s-a trezit adeseori in rutina si amortit, care a ratacit pe drumuri incerte si care a facut alegeri proaste…
Sunt un om care a inteles ca iubirea nu ofera garantii, ca ea devine uneori amaraciune, ca fiecare fluture din stomac isi ia zborul si ca, oricat de mult am iubi si oricat de mult ne-am darui, oanmenii ne pot abandona, ca si cum nu am insemnat nimic pentru ei.
Sunt un om care a cunoscut binele si raul, care a ales rational, dar si irational, un om care, atunci cand priveste in urma, are multe regrete, multe lucruri nespuse, promisiuni neonorate, vise neimplinite…
Sunt un om simplu, un om visator, un om cald, caruia nu-i este rusine sa isi strige iubirea in gura mare, care isi recunoaste greselile si infrangerile, cu demnitate si curaj, un om care nu se teme de judecatile lumii.
Sunt un om care iubeste oamenii, care le intelege ratacirile si care nu uita ca a avut propriile rataciri… Un om care respecta alegerile celorlalti, oricata durere i-ar aduce si care nu judeca oamenii dupa prejudecati proprii…
Sunt doar un om care a uitat, de multe ori, cine este si cine vrea sa devina, dar pe care iubirea l-a facut sa regaseasca mereu, drumul catre sine.
Sunt un om care iarta fara a astepta sa i se ceara iertare, care acorda inca o sansa si inca una, crezand in reabilitate; un om capabil sa uite orice rau, daca i se ofera putina iubire…
Sunt un om care se indragosteste si fulgerator, care nu-i uita si nu-i uraste pe aceia pe care i-a iubit candva… Sunt un om imprevizibil de multe ori, un om care a spus „pleaca”, atunci cand ar fi vrut sa spuna „ramai!”, un om care a plecat, atunci cand ar fi vrut sa ramana, un om care ar fi vrut sa plece, atunci cand a ramas…
Sunt un om cu care se teme de singuratate, care nu se bucura de nimic, daca nu imparte cu altii,m un om care nu poate trai doar pentru el… Sunt un om care va avea intotdeauna timp pentru oameni, o vorba buna, o mangaiere, un zambet, o lacrima si o inima primitoare…
Sunt doar un om… iubit, urat, aprobat, dezaprobat, acceptat, respins, inteles, neinteles, admirat, judecat… sunt doar un simplu om, care are nevoie de pace interioara, de echilibru, de locul lui sub soare, de steaua lui pe Cer, de vise… un om care vrea sa iubeasca si sa fie iubit. ”
(I. Binder)

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: