Nimic nu e întâmplător

Momentul si circumstantele mortii sunt intotdeauna perfecte

    Eu cred asta. Dar cum poate un parinte al unui copil care a fost violat, mutilate si omorat, sa numeasca circumstantele unei asemenea morti ca fiind ,,perfecte’’? Cum accepta, cei care i-au vazut pe cei dragi lor disparand in 11 septembrie, o asemenea moarte ca fiind ,,perfecta’’?
    Ceri extrem de mult! Asta intinde credulitatea celor mai multi oameni la limita absoluta.
    Am spus deja ca elegant designului vietii este ca cea a unui fulg de zapada. Pare aproape prea perfect pentru a fi credibil, prea bun pentru a fi adevarat. Totusi, iti spun: Alinarea celor nefericiti se va afla in cunoasterea deplina a perfectiunii lui Dumnezeu.
    Dumnezeu este perfect, mereu si etern. Acum iti mai ramane un singur lucru de inteles: cine si ce este ,,Dumnezeu’’.
    Ti-am spus, iar si iar, in conversatiile noastre – si iti voi spune aici si acum, inca o data si pentru ultima oara:
    DUMNEZEU si VIATA sunt unul si acelasi lucru.
    De aceea, cand spun ca ,,Dumnezeu este perfect’’, spun ca Viata este perfecta. Si asa si este.
    ,,Sistemul’’ ramane in echilibru perfect cu el insusi. Toate lucrurile se petrec la momentul lor perfect si in modul lor perfect. Nu intotdeauna e posibil sa vezi aceasta, sa o percepi din perspective extreme de ingusta a experientei umane. Aceasta este o limitare a lumii fizice. Este o limitare care poate fi, totusi, depasita.
    Multi ,,profeti’’ si ,,intelepti’’ au depasit aceasta limitare a perceptiei alegand o perspectiva diferita, privind viata intr-un mod nou. Totusi, mesajele lor sunt deseori ignorate. Intuitiile lor sunt frecvent minimalizate. Adesea, ei insisi sunt condamnati. Si astfel, orbul continua sa conduca alti orbi, pentru ca voi nu vreti sa-I ascultati pe cei care vad.
    De aceea, cei care au urechi de auzit, sa auda:
    Imperfectiunea e imposibila, in Imparatia lui Dumnezeu.
    Da, dar aici, pe Pamant?
    ,,Aici pe Pamant’’ ESTE Imparatia lui Dumnezeu. Nu exista loc care sa nu faca parte din acea imparatie.
    Vezi tu, noi avem totul ,,separat’’ – aici, pe Pamant. Noi am zis ca viata pe Pamant este incercarea si durerea ce ne permit sa intram IN Imparatia lui Dumnezeu. Si credem ca moartea e calea pe care intram.
    Nu exista cale pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu. Acesta nu e un loc in care intri, sau din care iesi. Este un loc in care ESTI mereu. Este singurul loc in care poti fi.
    Cu siguranta, uneori nu pare asa.
    Asta pentru ca nu-ti amintesti cine esti si nu-i tratezi pe ceilalti ca pe cine sunt ei. Daca ai face-o, ai experimenta Raiul pe Pamant. Ai fi Acasa cu Dumnezeu, oriunde. Si intotdeauna.
    Exista vreun loc in care oamenii sa poata vreodata sa ,,se prinda’’ de asta?
    Conversatii ca asta sunt un mod. Nu tine aceasta conversatie pentru tine. Asigura-te ca ajunge in cat mai multe maini posibil. Impartaseste-o lumii.
    Dar, mai intai, du intelesul acestui mesaj in adancul propriei tale vieti. Vezi-L pe Dumnezeu in toti si in tot – si vezi totul ca fiind perfect.
    Ai mentionat asta mai devreme, cand am vorbit despre oamenii care se simt victimizati. Ai sugerat sa ne schimbam perspectiva si sa vedem totul ca fiind perfect – chiar si atunci cand, in termini umani, este evident ca nu-i asa.
    Mai ales atunci cand nu este. Asta, pentru ca o asemenea cunoastere va va aduce pacea in mijlocul tulburarii, odihna in spatiul oboselii, iertarea in momentul in care ar putea aparea resentimentul si mania, si o dragoste de viata mai mare decat ati experimentat vreodata inainte.
    Cauta perfectiunea in fiecare moment. Caut-o. Staruitor. Cu credinta. Sa stii ca este acolo si o vei gasi, numai daca privesti mai profund.
    Acum iti aduci aminte cand am zis, destul de devreme in aceasta conversatie, ca am avea o alta oportunitate de a explora aceasta idée de ,,perfectiune’’ si ca urma sa-mi dai TU MIE un exemplu pentru aceasta? Ei bine, te voi ruga acum sa-mi spui povestea lui Billy, de la atelierul tau.
    Stiam eu. Am stiut atunci ca asta era ceea ce voiai sa aduci in discutie. Este primul lucru la care m-am gandit, cand ai inceput sa vorbesti despre asta.
    Bun. Atunci spune povestea.
    Sigur.
    Helen era unul dintre cei nouazeci si sapte de participanti la una din taberele mele de Re-Creare de Sine, tinuta in saptamana dintre Craciun si Anul Nou, in fiecare an din ultimii zece. In seara finala a taberei, inainte de ritualul nostrum de hotarari pentru Noul An, Helen a ridicat mana si a cerut un microfon.
    ,,Am auzit multe in aceasta saptamana, despre faptul ca Dumnezeu ne este cel mai bun prieten, ca Dumnezeu este minunat si iubitor si ca toti ar trebui sa avem o conversatie cu Dumnezeu in fiecare zi’’, a inceput ea. ,,Ei bine, daca as avea o conversatie cu Dumnezeu, i-as spune ca sunt foarte suparata pe El.’’
    ,,Nu-i nimic’’, am spus eu. ,,Dumnezeu poate sa suporte asa ceva. Dar tu?’’
    ,,Nu’’, a spus ea, iar vocea ii tremura.
    ,,Deci, mai precis, de ce esti asa de suparata pe Dumnezeu?’’
    Helen a tras aer in piept. ,,Acum apoape douazeci si unu de ani, noi am adoptat un baietel. Am incercat sa concepem un copil timp de cinci ani, dar fara success. Se parea ca nu vom fi niciodata parinti. Ceasul meu biologic aproape se oprise. Asa ca, l-am adoptat pe Billy.
    Trei saptamani mai tarziu, am descoperit ca eram insarcinata. Am avut copilul, alt baiat, si i-am crescut pe amandoi ca fiind ai mei, desi i-am spus primului nostru fiu, cand s-a facut mai mare, ca era adoptat. Am vrut sa fim onesti cu el. I-am spus ca il iubim la fel ca sip e fratele lui, si stim ca actiunile noastre i-au aratat aceasta.
    Billy avea opt ani. Probabil ca impartasise in mod inocent aceste informatii cu unii colegi, pentru ca intr-o zi a venit de la scoala, foarte suparat. Fusese tachinat in curtea scolii ca nu avea mama. Stiti cum sunt copiii. Uneori pot fi foarte cruzi. I s-au spus lucruri de genul: ,,Billy e atat de urat, incat nici maica-sa nu l-a vrut.’’ In orice caz, el a venit acasa atat de ranit si chiar furios, dorind sa stie de ce mama lui l-a abandonat – si cerand sa afle cine e si sa o vada imediat.
    M-am simtit ingrozitor, desigur. Intai, pentru chinul si durerea prin care vedeam ca trece Billy, si apoi pentru mine insami. Eram trista pentru ca, desigur, simteam ca eu sunt mama lui Billy. Stateam acolo si imi aminteam noptile in care ii schimbam scutecele, il ingrijeam cand era bolnav si toate celelalte lucruri pe care le fac mamele, si mi se rupee inima ca Billy nu ma mai vedea ca fiind,,Mamica’’ lui, ca nu se mai gandea la mine astfel.
    Dar am inteles – a trebuit sa inteleg – si i-am promis ca, atunci cand va fi mai mare, daca inca va mai dori, isi va intalni mama. As fi facut tot ce se poate sa o gasesc si sa aranjez intalnirea dintre ei.
    Atunci a parut sa fie in ordine pentru Billy, dar nu a trecut niciodata peste suparare. A pastrat acea furie tot restul copilariei si chiar in anii adolescentei, care au fost foarte dificili pentru noi. Toti am trecut peste aceste lucruri, dar pentru nimeni din familia noastra nu a fost usor – si, in mod sigur, nu pentru mine.
    Cand Billy a mai crescut, am vorbit din nou despre intalnirea cu mama sa si am facut intelegerea ca, atunci cand va implini optsprezece ani, o voi cauta, daca el inca va mai dori aceasta. Si n-a trecut an in care sa nu-mi reaminteasca de acea promisiune.
    In sfarsit, aniversarea celor optsprezece ani a sosit. In acea zi, Billy a fost ucis intr-un accident de motocicleta.’’
    Aici a fost un suspin colectiv din partea participantilor la tabara. Brusc, energia lui Helen s-a preschimbat in furie.
    ,,Acum vreau sa-mi spui tu mie’’, a izbucnit ea ,,ce fel de Dumnezeu iubitor ar putea lasa sa se petreaca asa ceva, chiar cand Billy era gata sa-si intalneasca mama, chiar cand tatal sau si cu mine eram gata sa reconciliem tensiunea pe care dorinta lui arzatoare o plasase asupra relatiei noastre. Vreau sa-mi spui, de ce ar face Dumnezeu asta?’’
    O tacere de plumb s-a lasat in incapere. Eu am inghetat. M-am uitat fix la Helen pentru un moment, apoi am inchis ochii si m-am interiorizat. Mi-am auzit gandurile.
    ,,Deci, Doamne, asta e. Nu stiu ce sa spun in cazul asta. Trebuie sa ma ajuti.’’
    Brusc, ochii mi s-au deschis, mintea mi se revarsa. Am spus cuvintele pe care le auzeam in cap, inainte de a avea posibilitatea sa le judec sau sa le corectez.
    ,,Billy a murit in acea zi, pentru ca era ziua in care I se promisese ca isi va intalni mama – si asa a facut. In acea zi, mama sa nu se afla pe acest Pamant.’’
    Audienta a suspinat din nou.
    Cineva a soptit un ,,Da’’ apasat.
    Altcineva a izbucnit in plans.
    Am continuat.
    ,,Nu exista accident si nimic nu are loc din coincidenta. Tie ti-a fost daruit un fiu biologic, chiar daca nu puteai sa concepi sip area ca nu vei putea sa o faci vreodata, pentru ca exista un plan- un plan mai vast – in functiune. Ti s-a dat acest dar special, care era fiul tau biologic, in schimbul bunavointei tale de a-l lua pe Billy, de a-I darui o casa, de a-l iubi si a-l creste ca pe copilul tau, si de avea grija de el, pana cand era pregatit sa-si intalneasca mama naturala si ea ar fi fost pregatita, de asemenea.
    Ziua mortii lui Billy a fost cea mai fericita zi din viata lui. Recunostinta lui pentru tine, pentru ca l-ai adus pana in acel moment, este eterna. Ea iti invaluie inima chiar si acum si creeaza o legatura eternal intre voi.
    In designul Vietii exista perfectiune. In fiecare circumstanta si experienta umana. In orice conditie. Noi avem oportunitatea de a o observa. Aceasta este si eliberarea noastra. Salvarea noastra. Sfarsitul suferintei si a durerii noastre.’’
    Fata lui Helen s-a schimbat imediat. Plina de manie doar cu cateva momente inainte, acum stralucea. Intregul ei corp parea eliberat de orice tensiune. Pentru prima data de mult timp, parea relaxata. Lacrimile ii curgeau pe obraji, chiar si in timp ce zambea, cu o stralucire care a umplut camera.
    Am spus aceasta poveste pentru ca vreu ca toata lumea sa stie ceea ce Helen si toti ceilalti participant la acea tabara stiu acum. Exista o ,,formula magica’’, ce ne-a fost data din ceruri. Este o formula cu care toata tristetea, toata mania, tot negativismul din jurul oricarei experiente umane se dizolva. Este o formula usor de tinut minte si are doar doua cuvinte:
    VEZI PERFECTIUNEA.
    A, dar functioneaza oare? Functioneaza ea cu adevarat?
    In noaptea de Anul Nou, Helen mi-a inmanat o notita pe care a scris-o cu o seara inainte, cand s-a intors in camera ei dupa o plimbare sub cerul clar si rece din Colorado.
    Ca si Robert Frost si Lisel Mueller, si ea a recurs la poezie, pentru a descrie frumusetea cunoasterii sale.

Am venit aici cu o inima impovarata,
O inima ce se temea sa planga.
Sunt aproape trei ani de cand Billy a plecat
Si nu mi-am putut lua ramas bun.
Am stat, singura, langa mormantul lui
Si nici nu am putut sa plang.

Am avut o intelegere, i-am spus eu
M-ai lasat secata si fara cuvinte.
Sunt aproape trei ani de cand Billy a plecat.

Si Dumnezeu nici macar n-a incercat
Sa aline aceasta durere, sa-mi vindece inima.
Sa-mi dea lacrimi sa plang.

Si-apoi, Dumnezeu a vorbit, El a subliniat
Ca si daca ar fi incercat,
Inima mea era inchisa si nu putea s-auda
Suspinul sau bland, dincolo de timp.

Si chiar daca a fost doar vocea lui Neale
Cea care a adus mesajul din inalt,
Siritul meu a auzit cuvintele lui Dumnezeu
Si-acum ochii mei pot plange.

M-am plimbat in aceasta noapte-nstelata.
E, in sfarsit, timpul sa incerc
Sa gasesc bucuria de a-mi elibera fiul.
E timpul sa-mi iau ramas bun.

Si chiar atunci, o stea cazatoare…
-a dansat pe cer.

    Nicio moarte nu e in van, si toate mortile aduc un mesaj celor care parasesc Pamantul, dar si celor care raman.
    E o poveste minunata. Ea ilustreaza perfect felul in care fiecare calatorie prin Continuumul Spatiu/Timp e proiectata sa aduca fiecarui suflet o experienta speciala si cum timpul si circumstantele fiecarei ,,morti’’ sunt intotdeauna perfecte.
    Cu siguranta vad cat de ,,perfect’’ a fost ca acest tanar si-a parasit corpul atunci, pentru ca el a spus ca a vrut sa-si intalnesca si sa-si cunoasca mama biologica – iar dorinta i-a fost implinita prin intermediul mortii sale.
    Ceea ce nu vad este cum a fost ,,perfect’’ ca a trebuit ca torul sa se desfasoare in acest mod – si sigur nu vad cum a avut acest tanar ,,experienta speciala’’ pentru care a venit aici.
    Billy a venit aici sa experimenteze intreaga viata starea de frustrare si apoi sa moara intr-un accident de motocicleta, doar ca sa-si intalneasca, in sfarsit, mama? Sa fim seriosi!
    Nu presupune ca poti sti sau poti ghici din ,,fapte’’, care este calea unui suflet. Nu poti cunoaste delicatele intreteseri co-create de toate Fiintele Binecuvantate, implicate in experienta de viata povestita mai inainte. Billy a venit aici pentru a servi TOATE planurile.
    Toate planurile?
    Au fost multe suflete care au interactionat si au co-creat aici – asa cum sunt in fiecare moment al vietii, pretutindeni. In acest caz, acele suflete au inclus tanarul de pe motocicleta, mama sa biologica, mama adoptiva, tatal adoptiv si fratele sau – ca si sufletul persoanei care conducea vehiculul care l-a lovit si l-a ucis.
    Dar asta nu spune nimic despre alte suflete, unele dintre ele indepartate, cum ar fi tatal biologic al tanarului, prietenii si rudele tuturor acestor oameni si – esti pregatit pentru asta? – TU si oamenii din grupul tau.
    Fiecare are un plan, care este servit…
    Moartea fiecarei persoane serveste intotdeauna planul fiecarei persoane care e constienta de acea moarte. Din aceasta cauza ei sunt constienti de ea. Astfel, nicio moarte (si nicio viata), nu este vreodata ,,pierduta’’. Nimeni, niciodata, nu moare ,,degeaba’’.
(Neale D Walsch)

Ce se intampla dupa moartea noastra (2)

    Deci, in primul stadiu al “mortii”, imi dau seama ca nu mai sunt corpul meu. In al doilea stadiu al “mortii”, voi trece prin orice mi-am imaginat sau am decis ca se va petrece cand “mor”. Iar in al treilea stadiu? Vrei sa-l descrii si pe acesta acum pentru mine? Ce va fi cu mine atunci?
    Te vei uni cu Esenta si vei incepe sa experimentezi Realitatea Suprema, in Centrul Fiintei Tale.
    Adica, pe Dumnezeu?
    Poti numi Realitatea Suprema, sau oricum doresti. Unii oameni o numesc Esenta. Altii o numesc Allah. Altii o numesc Totul. Nu conteaza cum o numesti, este acelasi lucru.
    Si daca aceasta este exact ceea ce am crezut intotdeauna ca s-ar intampla?
    Cum adica, este exact ceea ce este ceea ce ai crezut intotdeauna ca s-ar intampla?
    Ce ar fi daca, exact ceea ce am crezut intodeauna ca s-ar intampla imediat dupa moartea mea, ar fi ca m-as scufunda in Dumnezeu? Aceasta nu s-ar experimenta in al doilea stadiu al mortii?
    Da, IDEEA ta despre asta s-ar experimenta in al doilea stadiu al mortii. Aceasta din cauza ca, in al doilea stadiu al mortii, tu inca mai operezi din minte.
    Ar fi o experienta atat de placuta si minunata, pe cat ai putea sa o faci sa fie in imaginatia ta. Dar apoi in stadiul final al mortii ai avea experienta asa cum este de fapt, nu asa cum ti-ai imaginat tu ca ar fi.
    Dar ai dreptatate. Incepi sa intelegi. Daca ceea ce ai crezut intotdeauna ca se intampla este ca, imediat dupa moarte, vei fi Acasa cu Dumnezeu – vei fi.
    Aceasta este cea mai inalta speranta a lumii si e adevarata.
    Mama mea nu a sperat; ea a stiut. Mama mea a stiut ca se va intalni cu toti ingerii si ca se intorcea Acasa.
    Si exact aceasta a si exeprimentat. Apoi a trecut in urmatorul stadiu al vietii si imaginatia ei s-a transformat intr-o realitate inca si mai vasta.
    A experimentat prezenta lui Dumnezeu? Tu ai fost acolo sa o intampini?
    Iti spun ca Eu sunt acolo ca sa intampin pe oricine.
    Este imposibil sa mori fara Dumnezeu. Voi fi intotdeauna acolo. Va voi imbratisa, va voi mangaia si va voi asigura ca sunteti perfecti exact asa cum sunteti si perfect pregatiti sa intrati in Impratia Cerurilor. Apoi, va voi intoarce inapoi la sufletele celor dragi voua si la ingeri, care va vor ghida pe restul drumului, ducandu-va in taramul spiritual…sau ceea ce ati numi “adevaratul” rai, in locul celui imaginat de voi. Acolo veti face munca pe care ati venit sa o faceti.
    Trebuie sa “muncesc” in rai?
    Nu-ti face griji. Va fi ca o joaca. Te vei juca in Gradinile Zeilor. Va fi cu adevarat “rai”. Folosesc cuvantul “munca”, in sensul de a “implini ce ti-ai propus sa faci”.
    Si ce este ceea ce “imi voi propune sa fac” in rai?
    Cand vom ajunge la explorarea taramului spiritual ne vom ocupa si de asta. Dar sa stii ca nu vei pleca de langa mine, pana ce nu-ti voi fi adresat Sfanta Intrebare, iar tu imi vei fi raspuns.
    Sfanta Intrebare?
    Da. Dar asa vrea sa-ti spun desprea asta mai tarziu. Aceasta ar putea fi cea mai importanta parte a conversatiei noastre si vreau sa pun intai niste caramizi la locul lor.
    Bine…dar acum sunt doua lucruri despre care ai spus ca sunt destul de importante si le-ai amanat pentru mai tarziu. Mai devreme ai spus ca aveai un raspuns la o intrebare – raspuns care ar putea sa ma socheze. Ai zis ca vrei sa pui “bazele” pentru el. Acum imi spui ca imi vei revela care este “Sfanta Intrebare”, dar numai dupa ce “pui niste caramizi la locul lor”. Deci chiar mai intrigat pana aici.
    Pai, moartea ne intriga. E fascinanta si uluitoare si absolut minunata.
    Deci, daca Dumnezeu a fost acolo sa o intampine pe mama, spune-mi cum arata Dumnezeu? Vreu sa spun cand Te voi intalni, voi putea sa Te recunosc?
    Cum vrei tu sa arat?
    Pot sa Te fac sa arati oricum as vrea?
    Da. Ca in cazul tuturor lucrurilor, vei avea orice alegi. Da, da si din nou da. Daca tu alegi ca Eu sa arat ca Moise, voi arata ca Moise. Daca te astepti sa arat ca Iisus, voi arata ca Iisus. Daca iti doresti sa arat ca Mohamed, voi arata ca Mohamed. Voi lua orice forma la care te astepti sau care te va face sa te simti confortabil in Prezenta Mea.
    Si daca nu am nici o idee despre cum arata Dumnezeu?
    Atunci voi fi un sentiment. Va fi cel mai minunat sentiment pe care l-ai avut vreodata. Va fi ca si cum ai scufundat intr-o baie de lumina calda, ca si cum ai fi imbratisat de iubire.
    Sau te poti simti ca si cum ai fi infasurat intr-un cocon, sau suspendat intr-un recipient stralucitor, usor, de absoluta si neconditionata acceptare. Ai experimenta acelasi sentiment daca as aparea pentru tine, mai intai intr-o forma fizica. Pana la urma, acea forma se va topi intr-un sentiment, iar tu nu vei mai avea niciodata nevoie sa ma vezi in vreo forma, sau cu un anumit contur, oricare ar fi acelea.
    Totusi, aminteste-ti ce am spus. Este imposibil sa mori fara Dumnezeu, dar nu e imposibil sa crezi ca asa se intampla. Poti crede orice doresti, in stadiul doi al mortii. Astfel ca energia Esentei Mele Pure te poate inconjura, iar tu poti alege sa o ignori, sa-i minimizezi experienta, sa o numesti halucinatie sau sa O desconsideri total.
    N-as face niciodata asta. De ce as face asa ceva?
    Ai facut-o de multe ori in cursul vietii tale. Ce te face sa crezi ca nu ai putea-o face dupa moarte?
    Pentru ca as stii mai bine. Sper ca dupa ce mor, voi stii mai bine. Pe langa asta, dupa ce mor, vei face in asa fel incat sa-mi fie clar ca Tu esti Dumnezeu, ca sunt iubit, si ca aceasta experienta prin care trec inseamna Tu care ma primesti Acasa.
    Asculta-Ma.
    Moartea este un moment de creatie. In momentul a ceea tu numesti “moarte”, are loc o adaptare energetica care acordeaza fin energia cu care tu intri in acel moment, producand un efect de duplicare in lumea ne-fizica in care tocmai ai intrat, astfel incat tu sa poti continua sa ai experienta pe care ti-ai creat-o, chiar si cand treci intr-un alt taram.
    (Acelasi proces apare la nastere, doar ca in sens invers. Cand te nasti, energia pe care ai adus-o cu tine din planul spiritual se transforma in materie, prin acest proces de acordare energetica, producand un efect de duplicare in lumea fizica in care tocami ai intrat.)
    Aminteste-ti ca am spus mai devreme: moartea este o poarta, iar energia cu care pasesti prin acea poarta determina ce e de partea cealalta. Poti re-crea ceva nou in orice moment alegi sa o faci (exact asa cum poti si in viata), doar ca vei gasi acolo, initial, ceea ce te astepti sa gasesti. Daca nu crezi in Dumnezeu si intri in moarte fara sa crezi in El, Dumnezeu tot va fi acolo, dar tu nu-L vei experimenta – nu mai mult decat o faci in viata. Pentru a experimenta ca Dumnezeu este prezent, trebuie sa stii ca Dumnezeu este prezent.
    Daca privesti o floare si stii ca Dumnezeu este acolo, Il vei vedea acolo pe Dumnezeu. Altfel, nu vei vedea nimic mai mult decat o floare. Ai putea vedea chiar o buruiana.
    Daca privesti in ochii altuia – si stii ca Dumnezeu este acolo – Il vei vedea pe Dumnezeu acolo. Altfel, nu vei vedea decat o alta fiinta umana. Ai putea chiar sa vezi un raufacator.
    Daca privesti in proprii tai ochi intr-o oglinda si stii ca Dumnezeu este acolo, Il vei vedea pe Dumnezeu acolo. Altfel, nu vei vedea nimic altceva decat o persoana care incearca sa ghiceasca cine e acolo. Ai putea sa vezi chiar o persoana care nu are raspunsul la aceasta intrebare.
    Vrei sa spui ca Dumnezeu nu ma salveaza din propria mea neconoastere?
    Dumnezeu te “salveaza” in fiecare zi din propria ta necunoastere. Stii asta?
    Banuiesc.
    Da?
    Pai, uneori.
    E la fel si imediat dupa moarte. Uneori oamenii o stiu, alteori nu. Si ti se va face tie, dupa credinta ta.
    Baiete, ce mesaj! Cu siguranta ma asteptam la mai mult de atat. Ma asteptam sa-mi spui ca prezenta lui Dumnezeu in Viata de Apoi va actiona ca o “suprapunere”, stergand toate credintele obstructive si umpland momentul cu Glorie Absoluta.
    Dumnezeu va umple momentul cu Glorie Absoluta, pentru ca nu e nimic mai glorios decat Actul de Pura Creatie, iar Dumnezeu iti va permite sa creezi, in momentul mortii tale, orice experienta doresti. Aceasta se petrece in stadiul doi al mortii. In stadiul trei, vei ajunga sa cunosti un Adevar, mai mare despre tine – si atunci iti vei aminti din nou cum sa-l creezi. Pentru ca tu esti o parte din Dumnezeul despre care vorbesti aici. Totusi, si daca vei continua sa-ti imaginezi ca nu esti, tot poti sa creezi orice experinta iti doresti.
    Si astfel, intelege ca prima experinta dupa moarte este ceva ce tu creezi aici si acum, si vei continua sa creezi atunci si acolo, prin ceea ce gandesti despre aceasta si prin ceea ce speri.
    “Speranta” joaca un rol aici?
    Aminteste-ti ce ti-am spus inainte. Daca speri ca va veni cineva sa te ajute, vei fi inconjurat de cei dragi si de ingeri. Daca speri ca-l vei intalni pe Mohamed, Mohamed te va ghida. Daca speri ca Iisus va fi acolo, Iisus va fi acolo. Sau Krishna. Sau Buddha. Sau pur si simplu Esenta Iubirii Pure.
    Speranta joaca un rol minunat in “moarte” si in “viata”. (Ele sunt acelasi lucru, bineinteles.) niciodata sa nu renunti la speranta. Niciodata. Speranta este o afirmare a celei mai inalte dorinte pe care o ai. Este anuntul celui mai mare vis al tau. Speranta este un gand, devenit Divin.
    O ce afirmatie superba! Speranta este gand, devenit Divin. Ce afirmatie perfect de minunata!
    De vreme ce-ti place aceasta afirmatie atat de mult, iata acea “ Formula de 100 de cuvinte, pentru Tot ce inseamna Viata” pe care ti-am promis-o.
    A, da, una dintre promisiunile tale amanate!
    Speranta e poarta spre credinta, credinta e poarta spre cunoastere, cunoasterea e poarta spre creatie, iar creatia e poarta spre existenta.
    Experienta e poarta spre expresie, expresia e poarta spre devenire, devenirea e activitatea a tot ce inseamna Viata si singura functie a lui Dumnezeu.
    Ceea ce speri, pana la urma vei crede; ceea ce crezi, pana la urma vei stii; ceea ce stii, pana la urma vei crea; creea ce creezi, pana la urma vei experimenta; ceea ce experimentezi, pana la urma vei exprima; ceea ce exprimi, pana la urma vei deveni. Aceasta este formula pentru tot ce inseamna viata.
    Este atat de simplu.
(Neale D. Walsch)

Ce se petrece dupa moartea noastra?(1)

    Stiu ca asta e Intrebarea Tuturor Timpurilor: Ce se petrece dupa moartea noastra? Dar a trebuit sa intreb direct si sper ca imi vei da un raspuns direct.
    O voi face. Sigur ca iti voi spune. Dar nu va fi un raspuns scurt. Nu va fi: ,,Pai, vei merge ori in rai, ori in iad, depinde ce fel de viata ai dus’’.
    Nu-ti pot da un raspuns de o singura fraza, la o asemenea intrebare.

    Nu, va trebui sa lasi asta in seama Bisericii.
    Fara comentarii.
    Deci…raspunsul tau?
    Da-mi voie sa incep spunand ca exista un lucru care va fi la fel pentru toti, iar acela este faptul ca moartea va fi experimentata in ceea ce ati putea numi stadii, sau faze-iar primul stadiu este acelasi pentru toata lumea.
    In stadiul unu, in momentul mortii voastre, veti experimenta, instantaneu, faptul ca viata continua. Aceasta se va intampla la fel pentru toti. Poate fi o perioada scurta de dezorientare, pana ajungeti sa realizati ca nu mai sunteti in corpul vostru, ci ca acum sunteti separati de el.
    Curand veti ajunge sa intelegeti ca, desi ati ,,murit’’, viata voastra nu s-a incheiat. In acest moment, veti intelege si veti experimenta plenar-poate pentru prima data-ca nu sunteti corpul vostru; ca un corp este ceva ce puteti avea, dar nu ceva ce sunteti. Imediat veti trece in stadiul doi al mortii voastre. Iar aici se diferentiaza caile individuale.

    In ce fel?
    Daca sistemul de credinte pe care l-ai imbratisat inainte de a muri include certitudinea ca viata continua, odata ce pricepi ca ai ,,murit’’, vei sti imediat ce se petrece si vei intelege. Al doilea stadiu va fi, atunci, experimentarea a ceea ce crezi tu ca se petrece dupa moarte. Aceasta va fi instantanee.
    Daca, de exemplu, crezi in reincarnare poti experimenta momente din vieti anterioare, din care nu ai amintiri constiente.
    Daca tu crezi ca vei fi invaluit in imbratisarea unui Dumnezeu care iubeste neconditionat, aceea va fi experienta ta.
    Daca tu crezi intr-o Zi a Judecatii, sau in Vremea Bilantului, urmata de paradis sau condamnare pentru eternitate…

    Da, spune-mi, ce se petrece atunci?
    Exact ce te astepti. De indata ce treci de stadiul unu al mortii si realizezi ca nu mai traiesti intr-un corp, vei trece in stadiul doi si vei experimenta ca esti judecat, exact asa cum ti-ai imaginat ca va fi-iar judecata se va dovedi ca este exact asa cum ti-ai imaginat ca ar fi.
    Daca ai murit crezand ca meriti raiul, il vei experimenta imediat, iar daca ai crezut ca meriti iadul, vei experimenta imediat. Raiul va fi exact cum ti-ai imaginat ca ar fi-la fel si iadul. Daca nu ai nici o idée despre caracteristicile lor, le vei invent ape loc. Apoi, aceste locuri vor fi create in acel mod pentru tine, instantaneu. Poti ramane in aceste experiente, cat timp doresti.

    Pai atunci, pot sa ma trezesc in iad!
    Sa fim clari. Iadul nu exista. Pur si simplu, nu exista un asemenea loc. De aceea, nu ai cum sa te duci acolo.
    Ei bine…poti oare sa Creezi un ,,iad’’ personal pentru tine insuti, daca alegi asta, sau daca tu crezi ca asta ,,meriti’’? Da, poti. Deci poti sa te trimiti pe tine insuti in ,,iad’’, iar acel ,,iad’’ se va dovedi a fi exact asa cum iti imaginezi sau cum simti nevoia sa fie- dar, nu vei sta acolo nici un moment mai mult decat alegi tu sa ramai.

    E cineva care ar alege sa stea acolo vreun pic?
    N-o sa-ti vina sa crezi! Multi oameni traiesc intr-un sistem de credinte, care spune ca ei sunt pacatosi si trebuie sa fie pedepsiti pentru ,,greselile’’ lor-si astfel vor ramane, de fapt, in iluzia lor de ,,iad’’, crezand ca asta este ceea ce merita, asta este ceea ce ,,primesc’’, ca asta e ceea ce ei trebuie sa faca.
    Nu va conta, oricum, pentru ca ei nu vor suferi deloc. Se vor observa doar pe ei insisi de la distanta si vor vedea ce se petrece-ca si cand ar privi un film de instruire.
    Dar daca nu este suferinta, atunci ce se petrece?
    Suferinta-dar nu vor suferi deloc.
    Poftim?
    Ce se petrece este ca ei par sa sufere, dar acea parte din ei care priveste nu va simti nimic. Nici macar tristete. Pur si simplu, ei vor observa.
    Pentru a folosi alta analogie, ar fi ca si cand ti-ai privi copilul ,,jucand teatru’’ in bucatarie. Copilul pare sa ,,sufere’’, se tine cu mana de cap sau se strange de burta, sperand ca mama il va lasa sa stea acasa, in loc sa se duca la scoala. Mama intelege ca, de fapt, nu se petrece nimic acolo. Nu exista suferinta.
    Nu e o analogie exacta, dar e destul de apropiata pentru a putea descrie sentimental.
    Deci, cei care observa s-ar privi pe ei insisi in acest ,,iad’’ auto-creat, dar ar sti ca nu este real. Iar cand afla ce trebuie sa invete (adica isi reamintesc ce uitasera), se vor ,,elibera’’ si vor merge mai departe, spre stadiul al treilea al mortii.

    Dar cei care si-au creat singuri un ,,paradis’’? Vor intra ei vreodata in stadiul trei?
    Pana la urma, da. Toti isi vor reaminti ca ei si-au creat experienta ,,raiului’’ lor, pentru a-si reaminti-apoi vor intelege acelasi lucru pe care l-au inteles la sfarsitul vietii lor pamantesti.
    Ce anume?
    Ca nu mai este nimic de facut.
    Si deci, vor merge mai departe.
    Vor merge mai departe. In stadiul trei al mortii. Dar nu vreau inca sa descriu acel stadiu. Mai intai, sa vedem alte cateva posibilitati de ,,stadiul doi’’, pentru tine.
    A, bine. Ca de exemplu?
    Poti fi unul dintre cei care mor nefiind siguri daca viata continua, in vreun fel, dupa moarte.
    A, da, inteleg. Ei bine, si ce se petrece atunci?
    Vei fi derutat si nesigur de ceea ce se petrece, iar aceasta te va face sa abordezi tot ceea ce se intampla, intr-un mod cu totul diferit. Vei realiza ca tu nu esti corpul tau, ca esti ,,mort’’ (asta li se intampla tuturor, in stadiul unu), dar odata ce nu esti sigur ce urmeaza-sau daca urmeaza ceva-e posibil sa petreci mult timp incercand sa iti dai seama cum sa ,,mergi mai departe’’.
    Voi avea vreun ajutor?
    Tot ajutorul pe care il poti accepta.
    In momentele de dupa ,,moarte’’, toti va veti afla in prezenta celor mai iubitori ingeri si ghizi, si a spiritelor blande-inclusiv a spiritului sau a esentei tuturor celor care au fost important pentru voi in viata.

    Mama mea? Tata? Fratele meu va fi acolo?
    Cei pe care i-ai iubit cel mai mult vor fi cel mai aproape de tine. Te vor inconjura.
    Minunat.
    Prezenta celor dragi tie si a ingerilor iti va fi de un enorm ajutor, ca sa te ,,orientezi’’ si sa intelegi exact ce se petrece cu tine si care sunt ,,optiunile’’ tale.
    Auzisem ca ne reintalnim cu cei dragi dupa moarte si ca ei ne ajuta sa ,,trecem dincolo’’, si sunt extrem de fericit sa aflu ca este adevarat!
    Poti deveni constient de prezenta unora din cei dragi, chiar si inainte de moarte.
    Inainte de a muri?
    Da. Multi oameni, inainte de a parasi corpul fizic, ii anunta pe cei care se afla cu ei in camera ca ii vad pe cei dragi de dincolo, sau ca aceia au venit dupa ei.
    Cei prezenti in camera incearca deseori sa-I convinga pe muribunzi ca vad lucruri care nu exista- dar ei VAD lucruri, lucruri foarte reale, pe care insa altii nu le pot vedea, din cauza perspective lor limitate.
    Perspectiva ta se largeste imens dupa ,,moarte’’-si deseori chiar inainte de a muri.

    Asta-i fascinant!
    Acum aproape ca faci ca moartea sa para fascinanta.
    Ea ESTE fascinanta! De fapt, moartea poate fi unul din cele mai fascinante moment din viata ta. Totul depinde de ceea ce crezi. Ca si in viata, in moarte vei experimenta ceea ce crezi.
    De exemplu, daca nu vei experimenta prezenta acelor spirite in momentul mortii, va fi din cauza ca nu te astepti ca ele sa vina si pentru ca posibilitatea prezentei lor se afla in afara sistemului tau de credinte.
    Totusi, daca macar speri ca acele prezente iubitoare vor fi acolo, le vei percepe imediat.
    Inteleg. Deci este chiar important sa-ti fie totul clar in ce priveste modul tau de a vedea moartea.

    In viata, este important sa-ti fie totul clar cand e vorba despre absolut orice. Nu doar moartea iti este influentata de ceea ce crezi, ci si intreaga viata.
(N.D.Walsch)

Educatie pentru Creatie

    In zilele Noii Spiritualitati, educatia se va concentra pe creatie. Educatie pentru creatie, asa se va numi – si va fi unica diferenta majora intre scoala de ieri si cea de maine.
    Scoala le va arata tinerilor Cine Sunt cu Adevarat. Ii va face sa se deschida catre Creatorul Launtric. Ii va ajuta sa se vada pe ei insisi si sa creda in ei insisi ca Sursa a experientei lor de viata si ca Autoritate asupra propriei lor vieti. Ii va readuce la intelepciunea lor launtrica si ii va incuraja sa-si modeleze propriul lor adevar launtric. Le va arata si cum anume sa faca asta. Scoala de maine va fi diferita de “vechea scoala”, pentru ca ea va urmari sa trezeasca mintea copilului, nu sa o ucida; sa elibereze mintea copilului, nu sa o impovareze; sa deschida mintea copilului, nu sa o inchida.
    Ii va ajuta copilului sa-si largeasca gandirea (intelectul, mintea), nu sa o ingradeasca; ii va elibera mintea, nu o va tine prizoniera. Iar cel mai important lucru este ca scoala de maine va face legatura intre mintea si sufletul copilului, intre trupul si mintea sa – scoala il va invata sa le traiasca pe cele trei, ca pe un tot.
    Si, in final, scoala le va arata copiilor cum sa traiasca toate experientele de viata, ca pe un tot unitar.
    Educatia pentru Creatie se va concentra in jurul urmatoarelor mesaje principale, pe care Noua Spiritualitate le va aduce copiilor:
1. Esti Una cu toti si cu toate cate sunt in Univers – inclusiv cu Dumnezeu. Toate lucrurile sunt parti ale Unui Singur Sistem Viu.
2. Pentru ca esti Una cu Dumnezeu, ai puterea de a crea orice vrei sa experimentezi in viata.
3. Modul in care creezi este construit de ceea ce gandesti, spui si faci.
4. Este imposibil sa faci vreo gresala in procesul de creatie, iar esecul, este o iluzie. Tot ce creezi este perfect asa cum este – inclusiv tu.
5. Atunci cand creezi, iti implinesti scopul vietii, pentru ca, prin creatie, cresti si evoluezi – si pentru asta existati pe Pamant, tu si toate fiintele vii.
6. Viata Insasi este cel mai mare invatator al tau si cuprinde in ea consecinte inerente, dar niciodata pedepse. Pedeapsa nu face parte din planul lui Dumnezeu si nu are loc in Imparatia lui Dumnezeu. Invatatura a fost intotdeauna menita sa fie usoara – ea este, de fapt un proces de reamintire a tot ce sufletul tau a cunoscut dintotdeauna. Genul acesta de “invatare” va fi plin de bucurie, pentru ca vei folosi experienta pe care o ai acum pentru a iti aminti cat poti de mult despre Viata. Atunci iti vei aminti ce anume trebuie sa-ti amintesti exact, atunci cand trebuie sa-ti amintesi acel lucru pentru a face viata sa functioneze in viitor.
7. Incearca sa nu faci niciodata nici un rau nici unei persoane, nici unui loc sau lucru, ci doar sa-i ajuti pe ceilalti si sa-i iubesti cum poti mai bine, mai ales atunci cand au facut o gresala sau o nedreptate. Daca poti face asta, iti vei crea un prieten din fiecare om pe care il intalnesti – si cand vei avea nevoie de un prieten, acesta nu-ti va lipsi niciodata.
8. Exista suficient pentru fiecare. E nevoie de foarte putin ca sa fii fericit – si cel mai rapid mod de a crea fericirea pentru tine este sa creezi fericirea pentru altul.
9. Cel mai bun prieten iti este Viata Insasi, pentru ca ea nu are sfarsit. Cand se incheie partea ta de viata pe care o petreci pe Pamant, nu va exista nici o “Zi a Judecatii”, nu va exista condamnare si pedeapsa, ci pur si simplu vei avea ocazia sa-ti revezi toate gandurile, cuvintele si actiunile vietii tale si sa decizi daca, pornind in alte aventuri, vei dori sa faceti alte alegeri cand te vei confrunta cu circumstante similare. Alegerea este procesul prin care evoluezi si, in final, traiesti experienta a Cine Esti cu Adevarat.
    Acestea sunt cele Noua Componente ale programei de baza pentru primii ani ai Educatiei pentru Creatie. Mesajele vor deveni mai complicate pe masura ce copilul avanseaza…
    Adica, vrei sa spui ca nu va trebui sa-i invatam pe copii sa scrie, sa citeasca si sa lucreze cu numere?
    Bineinteles ca trebuie sa invete si asta, insa doar ca instrumente cu care sa poata crea reconcilierea, re-crearea si re-unificarea. Acestia sunt cei trei R cu care voi si copii vostri puteti sa creati un viitor nou.
    In zilele Noii Spiritualitati, prioritatea educatiei nu va mai fi raspandirea si comunicarea de date si fapte, ci cresterea gradului de sensibilitate, de constienta, de intelegere, de compasiune, de acceptare, de slavire si de pretuire a splendorii si miracolului Vietii.
    Reconcilierea trebuie sa includa restaurarea societatilor si persoanelor, astfel incat acestea sa se poata simti din nou intregi. Asta include reparatii pentru pierderile din trecut, in masura in care este posibil. Inainte de a fi in stare sa se gandeasca cine ar putea sa devina, oamenii trebuie sa simta ca au puterea de a fi cine sunt.
    Proiectele de restaurare ar trebui sa includa acoperirea prapastiei dintre bogatii lumii si saracii lumii. Mai mult decat orice altceva, saracia si educatia deficitara – care se transpune in lipsa de sanse si lipsa de consitienta – sunt factorii care mentin omenirea in stadiu de adolescent a evolutiei sale. Reconcilierea, asa cum este descrisa aici, este primul pas in procesul reinnoirii umane. Trebuie sa vedeti ce ati facut, inainte de a putea vedea ce urmeaza sa faceti.
    Re-crearea inseamna renuntarea la vechile cai si la vechile povesti, la vechile obiceiuri, la vechile rationamente, la vechile motivatii, pentru a face ceva – si re-crearea voastra din nou, in urmatoarea cea mai mareata versiune a celei mai inalte viziuni pe care ati avut-o vreodata despre Cine Sunteti. Vorbim despre redefinirea voastra ca specie.
    Daca vreti sa traiti impreuna in pace si armonie, lumea voastra va trebui sa se reinventeze, sa creeze alte idei despre ce inseamna sa fii om, ce inseamna sa ai success, ce inseamna sa ai abundenta si fericire.
    Mare parte din aceasta munca de re-creare se poate face prin Educatia pentru Creatie. Insa ea trebuie sa implice si eforturile combinate ale popoarelor, ale guvernelor si ale organizatiilor neguvernamentale din intreaga lume.
    Educatia pentru Creatie – care, printre altele, va contine programe nu doar pentru copii, ci si pentru oameni de toate varstele – va incuraja intotdeauna omenirea sa caute experienta reunificarii cu Tot Ce este. Asta inseamna re-unificarea cu Dumnezeu si cu Toti Oamenii de Pretutindeni. Inseamna “contopirea mentala” cu tot ce este Viata, in multiplele ei forme de manifestare. Inseamna a deveni Unul.
    Acest ultim R este poate cel mai important dintre cei trei. Pentru ca, daca asta se poate realiza, atunci tot restul va veni de la sine. Realizarea ca sunteti O Singura Fiinta – ca tot ce este in Viata este, de fapt, Un Singur Lucru, care se Manifesta – aceasta revelatie poate si chiar va schimba pentru totdeauna intreaga voastra experienta de viata.
(Neale Donald Walsch)

Ideea cea Mare este ca Suntem Toti Unul

    Ideea cea Mare este ca exista doar Un Dumnezeu – si ca acestui Dumnezeu nu-i pasa daca esti catolic sau protestant, evreu sau musulman, indian sau mormon, sau daca nu ai nici un fel de religie.
    Ideea cea Mare este ca tot ce avem de facut este sa ne iubim unii pe altii – si, in lumea noastra, toate celelalte vor avea grija de ele insele, din vointa noastra de a actiona cu afectiune unii cu ceilalti.
    Ideea cea Mare este ca nici unul dintre noi nu este mai bun decat altul.
    Ideea cea Mare este ca toate resursele naturale ale Pamantului apartin tuturor oamenilor lumii – si asta nu are nimic de-a face cu terenul pe care, in care sau sub care se afla localizate aceste resurse.
    Ideea cea Mare este ca nimeni nu „detine” cu adevarat nimic, cu atat mai putin pe altul – sau chiar bucati din planeta care este casa speciei noastre.
    Ideea cea Mare este ca libertatea este esenta Vietii, nu ceva ce dobandesti sau ce-ti poate fi dat, ci Ceea Ce ESTI – si orice efort de a-i limita exprimarea este un efort de a limita Viata Insasi, pe care sufletul o va re-crea la fiecare nivel, pana ce sufletul, care ESTE libertate, este exprimat pe deplin, in fiecare clipa.
    Ideea cea Mare este ca iubirea nu cunoaste nici un fel de conditii sau limitari – si ca orice efort de a-i limita expresia e un efort de a limita Viata Insasi, pe care sufletul o va re-crea la fiecare nivel, pana ce sufletul, care ESTE iubire, va fi exprimat pe deplin, in fiecare clipa.
    Ideea cea Mare este ca bucuria este starea naturala a fiintei noastre si ca bucuria este intotdeauna exprimata cel mai deplin si cel mai rapid, prin daruirea ei.”
(Neale Donald Walsch)

Eu Sunt

    Am auzit plansul inimii voastre. Am vazut cautarea sufletului vostru. Stiu cat de tare tanjiti dupa Adevar. L-ati cautat in durere si in bucurie. Mi l-ati cerut cu insistenta, la nesfarsit. Sa Ma arat. Sa Ma explic. Sa Ma revelez.
    Aceasta si fac aici, cu cuvinte atat de clare, incat nu se poate sa nu intelegeti. Intr-un limbaj atat de simplu, incat nu se poate sa faceti confuzii. Cu un vocabular atat de obisnuit, incat sa nu va pierdeti in vorbarie.
    Continua. Intreaba-Ma orice. Orice. Ma voi stradui sa iti aduc raspunsul. Voi folosi intregul univers ca sa o fac. Asa ca, fii atent…Poti sa pui o intrebare…Dar fii atent.
    Asculta.
    Asculta cuvintele primului cantec pe care-l auzi. Urmareste informatia din primul articol pe care-l citesti. Povestea urmatorului film pe care-l vezi. Fraza intamplatoare rostita de prima persoana pe care o intalnesti. Sau soapta raului, oceanului, vantului care-ti mangaie urechea – toate aceste instrumente sunt ale Mele; toate aceste drumuri sunt deschise spre Mine. Iti voi vorbi, daca vrei sa asculti. Voi veni la tine, daca Ma inviti. Iti voi arata atunci ca am fost intotdeauna cu tine.
    In toate modurile, pe toate caile, in toate felurile.

Adevarul este ca Dumnezeu vorbeste cu toata lumea. Cu cei buni si cu cei rai. Cu sfantul si cu ticalosul. Si, desigur, cu noi toti. De exemplu, cu tine. Dumnezeu a venit la tine pe multe cai in timpul vietii tale si aceasta este una dintre ele.