Sa-L gasesti pe Dumnezeu este cea mai mare fericire

    Scopul vieţii umane este să-l găsească pe Dumnezeu. Acesta este singurul motiv al existenţei noastre. Serviciul, prietenii, interesele materiale – nu înseamnă nimic în sine. Nu îţi pot oferi adevărata fericire, pentru simplul motiv că niciunul dintre ele, în sine, nu este complet. Numai Dumnezeu cuprinde totul.
    De aceea Iisus a spus: „Caută mai întâi împărăţia lui Dumnezeu, iar toate celelalte lucruri vor veni de la sine spre tine” (Matei 6:33). Caută-l mai întâi pe Cel care dă toate darurile, şi vei primi de la El toate celelalte daruri care te împlinesc mai puţin.
    Bucuria este o parte din Dumnezeu. Bucuria divină poate fi comparată cu milioane de bucurii pământeşti adunate într-una. Căutarea fericirii umane este ca şi cum ai căuta o lumânare când stai afară în soare. Bucuria divină ne înconjoară întotdeauna, şi totuşi oamenii caută mai curând lucruri pentru fericirea lor. In majoritatea cazurilor, ceea ce pot găsi este o alinare a durerii fizice sau emoţionale. Dar bucuria divină este Realitatea evidentă. Înaintea ei, bucuriile pământeşti sunt numai nişte umbre. E ca şi cum ai căuta o lumânare aflându-te afară în plin soare.
    Roagă-te astfel la Dumnezeu:
    „Preaiubitul meu Infinit, ştiu că Tu eşti mai aproape decât aceste cuvinte cu care mă rog; mai aproape chiar şi decât gândurile mele. Dincolo de orice sentiment de nelinişte, fie ca eu să pot simţi grija Ta pentru mine şi iubirea Ta. Dincolo de conştiinţa mea, fie ca eu să mă pot simţi susţinut şi călăuzit de conştiinţa Ta. Dincolo de iubirea mea pentru Tine, fie ca eu să devin din ce în ce mai conştient de iubirea Ta.”
    Dacă te rogi încontinuu la El în acest mod, şi dacă te rogi cu adevărat sincer, deodată vei simţi prezenţa Lui sub forma unei mari bucurii în inima ta. In această izbucnire de bucurie vei şti că El este cu tine şi este al tău.
    Adevăratul scop al vieţii este să-l cunoşti pe Dumnezeu. Tentaţiile pământeşti ţi-au fost date pentru a te ajuta să distingi diferenţa: vei prefer plăcerile simţurilor sau îl vei alege pe Dumnezeu? La început plăcerile par atrăgătoare, dar, dacă le alegi pe ele, mai devreme sau mai târziu vei descoperi că eşti prins în încurcături şi greutăţi nesfârşite.
    Pierderea sănătăţii, a păcii minţii şi fericirii este un lucru grav pentru oricine cade în atracţia plăcerilor simţurilor. Bucuria infinită, pe de altă parte, îţi aparţine, odată ce l-ai cunoscut pe Dumnezeu.
    Orice fiinţă umană va trebui la un moment dat să înveţe această mare lecţie a vieţii.
    Suferinţa îţi aminteşte că această lume nu este casa ta. Dacă ar fi fost perfectă pentru noi, câţi oameni ar fi căutat alta mai bună? însă, chiar şi cu lucrurile atât de imperfecte precum sunt, observă cât de puţini oameni îl caută pe Dumnezeu! Dintr-o mie, a spus Krishna, poate unul.
    Aceasta este legea vieţii: cu cât omul trăieşte mai puţin în armonie cu adevărul său interior, cu atât mai mult suferă; dar, cu cât trăieşte mai mult în armonie cu acest adevăr interior, cu atât mai mult experimentează fericirea nemuritoare. Atunci nimic nu îl poate atinge, chiar dacă trupul său se pierde din cauza bolii sau oamenii îl ridiculizează şi îl persecută. În ciuda vicisitudinilor vieţii, el rămâne mereu centrat şi fericit în Şinele care îl locuieşte.
    „Scapă”, a spus Krishna, „din oceanul suferinţei şi mizeriei Mele!” Cu Dumnezeu aproape, viaţa este o sărbătoare a fericirii, dar, fără El, ea este un cuib de încurcături, dureri şi dezamăgiri.
    Meditaţia profundă păstrează conştiinţa centrată mereu pe Dumnezeu, iar lipsa meditaţiei menţine conştiinţa asupra simţurilor. Dacă nu meditezi şi te simţi totuşi aproape de Dumnezeu tot timpul, înseamnă că menţii beneficiul total al ultimei tale meditaţii. Dacă poţi păstra bucuria şi fiorul meditaţiei întreaga zi, înseamnă că încă meditezi, în acele momente nu eşti atras de simţuri. Cercul este complet atunci când îl poţi simţi pe Dumnezeu la fel ca în timpul meditaţiei. Aceasta este exact experienţa adepţilor care îşi urmează calea. Ei sunt detaşaţi; ei fac totul ca parte a datoriei lor, dar nu sunt ataşaţi de această datorie.
    Din când în când, un suflet realizează bucuria care se află în meditaţie şi îl caută pe Dumnezeu zi şi noapte; chiar şi atunci când Dumnezeu nu răspunde, el continuă să evolueze până când îl găseşte pe Dumnezeu. Trebuie să ne străduim pentru a atinge Infinitul şi să ne străduim în modul potrivit. Nimeni nu îţi poate oferi realizarea Sinelui. Trebuie să munceşti pentru această răsplată. Toţi maeştrii spirituali din lume nu îţi pot da salvarea dacă tu nu faci eforturi pentru a o primi.
    Bucuria şi Dumnezeu sunt una. Bucuria este vindecarea pe care o vrei în primul rând, vindecarea ignoranţei sufletului. La un moment dat, trebuie să renunţi să te gândeşti la corpul tău, pentru a te putea gândi la Spirit. Afirmaţiile sunt mai bune decât rugăciunile obişnuite. Nu cerşi favoruri de la Dumnezeu. El nu va încălca nicio lege a universului Lui pentru că L-ai rugat tu, dar, atunci când ceri dreptul de fiu al Său, atunci El te va asculta. O rugăciune lungă prin cuvinte, cuvinte şi iarăşi cuvinte nu înseamnă nimic, pentru că mintea este rătăcitoare. În vreme ce faci o afirmaţie, trebuie să simţi în profunzime semnificaţia gândului din spatele cuvintelor; atunci gândul pătrunde în adâncul conştientului, apoi în subconştient şi supraconştient. Când se înregistrează în supraconştient, atunci se manifestă.
    Fă întotdeauna afirmaţii cu inteligenţă şi devotament până când gândul tău pătrunde în mod conştient prin mintea subconştientă în cea supraconştientă. Cel mai mult trebuie să te rogi pentru a te vindeca de ignoranţă, ca să nu te mai poţi întoarce niciodată la viaţa de dinainte.
    Supremul câştig al vieţii tale este realizarea fericirii continue, cea pe care o putem denumi pace sau extaz.
    Dacă o persoană pierde un diamant şi încearcă să se mulţumească apoi cu o mică bucată de sticlă spartă care străluceşte la soare, va fi dezamăgită. Ea nu poate regăsi diamantul în ciobul de sticlă. Ea caută în locul greşit şi nu poate fi niciodată fericită până când nu va căuta în locul potrivit şi până când nu va găsi diamantul. În acelaşi mod, omul încearcă să îşi găsească fericirea în sclipirea momentană a plăcerilor simţurilor, dar, când se satură de ele, va fi dezgustat şi va încerca să găsească pacea şi bucuria în suflet.
    Este o nebunie să cauţi fericirea adevărată în lucrurile materiale, pentru că ele nu au această putere. Cu toate acestea, milioane de oameni se chinuie să găsească mulţumirea sufletească în lucrurile materiale, însă numai Dumnezeu le-o poate da.
    Sufletul, fiind Spiritul individualizat, dacă i se dă o şansă să se deschidă, poate manifesta toată împlinirea şi satisfacţia Spiritului. Prin contactul permanent cu materia care se schimbă sunt dezvoltate dorinţele materiale.
    Protejează sufletul de tulburarea produsă în mintea ta de dansul nebun al dorinţei care creează suferinţă. Învaţă cum să treci peste dorinţa sălbatică, păcătoasă. Realizează faptul că tu nu ai nevoie de lucrurile care produc suferinţă, pentru că, dacă vei căuta în suflet, vei găsi fericire şi pace durabilă, sau extaz. Astfel vei deveni „un miliardar al extazului”.
    Natura sufletului este extazul – o stare interioară durabilă, de fericire mereu reînnoită, care mereu produce bucurie, chiar şi atunci când omul trece prin încercări de suferinţă fizică sau moarte. A nu dori nu înseamnă a nega; este mai degrabă atingerea unei nivel de autocontrol de care ai nevoie pentru a recâştiga moştenirea împlinirii ce se află în suflet.
    In primul rând, dă-i sufletului ocazia de a-şi manifesta această stare prin meditaţie. Apoi, trăind mereu în această stare, fă-ţi datoria faţă de corpul şi mintea ta şi faţă de lume. Nu trebuie să renunţi la toate ambiţiile şi să devii pesimist; din contră, lasă bucuria mereu prezentă, cea care este adevărata ta natură, să te ajute să-ţi realizezi toate ambiţiile nobile. Bucură-te de experienţele nobile cu fericirea lui Dumnezeu. Realizează toate îndatoririle vieţii reale cu bucurie divină.
    Eşti nemuritor, eşti înzestrat cu bucurie eternă. Nu uita niciodată asta în timpul jocului cu viaţa schimbătoare. Această lume este doar o scenă pe care tu îţi joci rolul sub îndrumarea Regizorului Divin. Joacă-l bine, chiar dacă este tragic sau comic, amintindu-ţi mereu că adevărata ta natură este extazul etern şi nimic altceva. Singurul lucru care nu te va părăsi niciodată este bucuria sufletului tău.
    De aceea, învaţă cum să înoţi în marea calmă a extazului care nu se transformă, înainte de a încerca să plonjezi în vârtejul vieţii materiale, care este tărâmul suferinţei, plăcerii, indiferenţei sau al unei păci temporare, amăgitoare.
    Practica totală a meditaţiei aduce extaz profund. Acest extaz mereu reînnoit nu este generat de dorinţă; se manifestă prin porunca magică a calmului tău interior, născut din intuitie. Manifestă mereu această seninătate. Când extazul pogoară deasupra ta, îl vei recunoaşte ca o Fiinţă conştientă, inteligentă, universală de care te poţi folosi, şi nu ca o stare mentală abstractă. Aceasta este dovada cea mai sigură că Dumnezeu este extazul etern, mereu conştient şi reînnoit.
    Menţine-ţi aşteptările faţă de viaţă mereu pozitive. Năzuieşte la viaţă cu fericire continuă. Nu lăsa ceea ce posezi să te posedeze, şi nici detaliile neînsemnate ale vieţii umane să invadeze cu hoarde de griji calmul inimii tale. Câştigă putere pentru a te ridica deasupra distragerii prin sorbirea nectarului păcii interioare, dat de mâinile de înger în timp ce tu evoluezi în tăcere spre realizarea Sinelui.
    Înţeleptul, chiar dacă este binecuvântat cu prosperitate materială, nu pierde niciodată din vedere adevărul că toate lucrurile sunt efemere.
    Nesăbuiţii, care caută împlinirea în această lume imperfectă, nu vor câştiga niciodată decât satisfacţie trecătoare. Căci cel mai delicat şi frumos vis de fericire pământească nu poate decât să se alăture procesiunii solemne care îşi şerpuieşte calea spre crematoriul deziluziei.
    Înţelepţii înţeleg natura trecătoare a vieţii. Ei nu pierd timpul construind castele din vise pentru aşteptări zadarnice. În schimb, ei cultivă starea de a nu fi ataşat de experienţele pământului. Când vine moartea, ei găsesc perfecţiunea împlinirii întru Dumnezeu.
    De ce continui să dormi?! Nu te scuza că eşti prea ocupat pentru a te gândi la Dumnezeu! Când vei muri, va trebui să îţi părăseşti toate angajamentele imediat, fără niciun fel de scuză sau întârziere. Atunci de ce să nu renunţi la unele preocupări inutile sau gânduri nefolositoare pentru a-ţi face timp pentru Dumnezeu?
    Lumea exterioară ia din tine tot ceea ce poate şi te ţine conectat la obiceiuri inutile şi activităţi neproductive. Poate îţi doreşti să fii diferit, dar zi de zi eşti un prizonier, legat de mâini şi de picioare de sfoara obiceiurilor tale. Eşti responsabil pentru tine, iar lumea nu va răspunde pentru faptele tale.
    Atunci de ce să nu-ţi aduci aminte în fiecare zi de faptul că „cea mai importantă obligaţie este aceea faţă de Dumnezeu”?
    Să mănânci, să munceşti şi să mori nu este îndeajuns; animalele fac acelaşi lucru. Foloseşte-ţi darul preţios al raţiunii şi încearcă să-L găseşti. Nu ai nevoie să te duci în pădure, unde alte tentaţii diferite te vor asalta şi te vor cuceri. Locul tău este în lume, acolo unde karma ta te-a pus pentru a-ţi găsi salvarea în slujirea semenilor tăi.
    Il poţi găsi pe Dumnezeu în singurătatea camerei tale, unde, în primele ore ale dimineţii sau înainte de a adormi, te aduni pentru meditaţie. Cu mâinile împreunate, spune în minte: „Tată, Tu eşti omniscient. Tu ştii orice gând al meu. Vorbeşte cu mine. Vreau să aud vocea Ta.” Spune asta în repetate rânduri, până când simţi ceea ce spui. Trebuie să cultivi acest sentiment, să lucrezi pentru el. Repetă rugăciunea din nou şi din nou, până când vei descoperi că inima ta palpită de iubire şi de dorinţă arzătoare pentru Dumnezeu, iar atunci vei primi un răspuns conştient.
    Ori de câte ori ai câteva momente libere, roagă-te sincer: „Tată, vino la mine, descoperă-mi prezenţa Ta omniscientă.” Nu lăsa pe nimeni să afle rugăciunea ta secretă. Şi, adu-ţi aminte, nu îl poţi cunoaşte pe Dumnezeu dacă alte dorinţe sunt prezente în mintea ta în acelaşi timp. „Să nu ai alţi zei înaintea Mea.” Aceasta înseamnă că Dumnezeu nu se va lăsa descoperit dacă gândurile tale pentru El nu sunt îndeajuns de puternice pentru a le distruge pe cele care te distrag.
    Atunci când doreşti să-ţi exprimi iubirea faţă de cineva, nu ai nevoie să citezi dintr-o carte de poezii. Iubirea îşi găseşte propriile sale cuvinte, care curg spontan dintr-o inimă trează. Aşadar, roagă- te la Dumnezeu în special prin intermediul cuvintelor tale de iubire şi dorinţă, şi nu ale altora. Nu înceta niciodată să te rogi până când Dumnezeu nu îţi răspunde.
    Acţionează de azi înainte cu dorinţa de a-l cunoaşte pe Dumnezeu. Fă acum efortul de a cultiva prietenia cu El, fără să-ţi ignori îndatoririle pământeşti, ci cu gândul că îl vei cunoaşte pe El prin acele îndatoriri şi astfel îi faci pe plac.
(P.Yogananda)

Metode eficiente de protectie aurica

Ishtar

(Assiria, Babilon, Mesopotamia)
Cunoscuta si sub numele de Absus, Inanna.

    Zeita mama si razboinica a babilonienilor, cu multiple trasaturi, de la noblete la pretectie materna, Ishtar este invocata si pentru vindecarea durerii si a bolilor fizice.
    Este asociata cu Venus, iar unii oameni cred chiar ca este intruchiparea planetei insesi. Ishtar isi arata deschis senzualitatea si acest lucru explica de ce unii fundamentalisti au judecat-o si au respins-o. In timp ce o invocam pe Ishtar, am vazut, prin clarviziune, o imagine a mea stand in picioare si o multime de furnici mergand pe langa piciorele mele. Ishtar mi-a aratat ca energiile joase ori formele gand erau asemanatoare unui roi de furnici si alte insecte care se deplaseaza pe pamant – care ne tulbura si ne irita daca ni se urca pe picioare, dar nu sunt periculoase in ultima instanta.
    Ea a trimis apoi un fascicol de lumina deasupra capului meu, formand un cerc de lumina in jurul meu, ca si cum as fi facut dus de lumina puternica. Furnicile nu puteau si nici nu voiau sa patrunda in lumina. Cautau sa se inalte spre lumina si apoi dadeau inapoi, de parca ar fi intalnit un perete de sticla.
    Ishtar mi-a spus: “Permite-mi placerea si onoarea de a te invesmanta in aceasta roba de lumina. Sunt in slujba ta si stiu ca acest lucru nu-ti micsoreaza capacitatea de a sluji cu smerenie. Stiu ca cea mai nobila dintre profesii este trimiterea unor fascicule de lumina pentru a indeparta umbrele si pentru a ilumina cea mai inalta intelepciune divina. Sa nu intelegi gresit: Sunt aici ca sa alin si sa elimin durerea, suferinta si intristarea prin atitudinea mea protectoare.
    Permite-mi sa te apar cu barierele mele de lumina, care permit doar iubirii sa patrunda si sa straluceasca si filtreaza orice forma de negativitate. O noua zi “pozitiva” va straluci pentru tine, in timp ce esti invesmantat(a) in roba mea de lumina a iubirii. Soarbe-o, Iubitul meu/Iubita mea. Potoleste-ti sufletul insetat si lasa deoparte orice fel de teama.”

Ajuta la:
• Conceperea si nasterea copiilor
• Compasiune
• Orice fel de vindecare
• Noblete
• Relatii de iubire si casatorie
• Protectie impotriva energiilor joase
• Sexualitate
• Prevenirea ori solutionarea razboaielor
• Starea vremii

INVOCATIE

    Aprindeti o lumanare alba si priviti insistent flacara sau priviti o sursa de lumina, atunci cand vorbiti cu Ishtar. Este o invocatie deosebit de eficienta, daca tocmai ati trecut printr-o situatie negativa si doriti sa scapati de urmarile ei:

     “Draga Ishtar, stau acum cu tine in mijlocul luminii pure. Iti multumesc ca m-ai invesmantat in aceasta lumina si m-ai scaldat cu energia iubirii. Sunt insetat de aceasta iubire, deci te rog sa-mi potolesti aceasta sete. Elimina toate efectele temerilor si elibereaza-ma complet de orice ganduri legate de teama. Elibereaza-ma, elibereaza-ma, elibereaza-ma. Intervin-o asupra celorlalti oameni implicati in aceasta situatie si curata-i de orice sentimente negative. Acum sunt eliberat(a) si toti ceilalti la fel. Acesta este adevarul. Multumesc, Ishtar.”

Radacinile oculte ale stiintei

Ce se intampla de fapt in alchimie
    O analiză rapidă a textelor alchimice antice şi moderne sugerează că alchimia, ca şi Cabala, de altfel, poate fi considerată o instituţie religioasă cuprinzătoare. Dacă există cu adevărat o „Lucrare” măreaţă şi misterioasă, abordarea ei se face printr-o serie remarcabil de variată de coduri şi simboluri. În unele cazuri, Lucrarea utilizează sulf, mercur şi sare; în alte cazuri implică stele, roze, salamandre, broaşte, ciori, plase, patul nupţial, piatra filosofală şi simboluri astrologice precum peştele şi leul….
    Există o şcoală de gândire care consideră că textele alchimice sunt manuale ce prezintă tehnici menite să ridice şarpele kundalini de la baza coloanei vertebrale, trecând prin chakre, pentru a deschide cel de-ai treilea ochi…
    Există probabil texte alchimice care tratează ridicarea şarpelui kundalini, dar după părerea mea aceasta nu era esenţială în epoca de aur a alchimiei, care a atins apogeul odată cu rozacrucienii şi francmasonii….
    Cheia pentru înţelegerea alchimiei se află în mod cert în surprinzătoarele fenomene pe care le-am analizat în acest capitol. Bacon, Newton şi alţi rozacrucieni şi francmasoni erau interesaţi atât de experienţa personală directă, cât şi de experimentele ştiinţifice. Idealişti fiind, erau fascinaţi de relaţia dintre materie şi minte şi, la fel ca orice adept al ezoterismului, priveau această legătură subtilă din perspectiva a ceea ce Paracelsus numea ens vegetalis, sau dimensiunea vegetală.
    Să fi perceput ei ca pe o provocare faptul că dimensiunea vegetală părea imposibil de măsurat şi chiar de detectat cu ajutorul instrumentelor ştiinţifice? Posibil, dar poate că ceea ce i-a susţinut şi i-a determinat să-şi continue explorările a fost credinţa că această dimensiune vegetală a fost percepută pretutindeni, în toate epocile, şi că a existat o autentică tradiţie străveche de manipulare a ei, la care au subscris multe dintre marile genii ale istoriei.
    Roger Bacon, Francis Bacon, Isaac Newton şi alţii au dezvoltat proceduri experimentale ştiinţifice, iar acum aplicau aceeaşi metodologie la viaţa percepută cât mai subiectiv posibil. Rezultatul a fost o ştiinţă a experienţelor spirituale, ceea ce este de fapt alchimia. Aurul pe care îl regăseau la finele experimentelor era un aur spiritual, o formă de conştiinţă evoluată, ceea ce înseamnă că pe ei nu-i mai interesa doar bogăţia materială, metalul în sine.
    În epoca de aur a alchimiei, sulful reprezenta dimensiunea animală, mercurul pe cea vegetală, iar sarea pe cea materială. Aceste dimensiuni sunt localizate în zone diferite ale corpului – cea animală în regiunea organelor sexuale, cea vegetală în plexul solar şi sarea în cap. Filosofia ezoterică percepe voinţa şi sexualitatea ca fiind strâns interconectate. Aceasta este partea sulfuroasă. Mercur, componenta vegetală, este tărâmul sentimentelor, iar sarea este precipitatul gândirii. În toate textele alchimice, mercurul este mediatorul dintre sulf şi sare.
    În prima etapă a procesului, trebuie să se acţioneze asupra dimensiunii vegetale, pentru a atinge primul stadiu al experienţei mistice, intrarea în Matrice, marea de lumină care constituie lumea dintre lumi.
    Etapa a doua este aşa-numita Nuntă Chimică, în care mercurul delicat, feminin, se iubeşte cu sulful roşu, rigid şi dur.
    Meditând îndelung şi repetat asupra unor imagini ce inspiră sentimente de afecţiune – pentru ca orice exerciţiu de acest tip să opereze o modificare materială în fiziologia umană sunt necesare douăzeci şi una de zile – candidatul iniţiază un proces de transformare care se imprimă în Voinţa refractară.
    Dacă izbutim să ne transformăm dorinţele egoiste, sexuale, în năzuinţe spirituale, vedem înălţându-se pasărea phoenix a renaşterii. Iar dacă este copleşită de aceste energii transformate, inima devine un centru de putere. Toţi cei care au întâlnit un om cu adevărat sfânt au simţit forţa pe care o radiază o inimă transformată.
    Dragostea i-a fascinat pe alchimiştii epocii de aur. Ei ştiau că inima este un organ de percepţie. Când privim pe cineva cu dragoste, vedem lucruri pe care alţii nu le pot percepe, iar iniţiatul care a trecut printr-o transformare alchimică a luat o decizie conştientă de a privi lumea întreagă în acest fel. Adepţii văd modul în care funcţionează cu adevărat lumea şi o fac aşa cum noi, ceilalţi, n-o putem face.
    Prin urmare, dacă perseverăm în exerciţiile noastre de alchimie spirituală, dacă reuşim să purificăm bariera materială fragmentară dintre noi înşine şi lumile spirituale, aşa cum ne îndeamnă misticul francez St Martin, puterile noastre de percepţie se vor îmbunătăţi. În primul rând, lumea spiritelor va începe să se întrevadă în visele nocturne, nu atât de haotic şi mai semnificativ decât în mod obişnuit. De asemenea, vom începe să resimţim în starea de veghe impulsurile spiritelor, mai întâi sub forma presimţirilor sau a intuiţiei. Vom izbuti să sesizăm fluxul şi acţiunea legilor profunde ale vieţii dincolo de suprafaţa lucrurilor şi a traiului de zi cu zi. În alchimia de tip creştin a lui Ramon Lull şi a St Martin, spre exemplu, spiritul Soare care transformă corpul omenesc într-un trup de lumină radios este identificat cu personajul istoric Iisus Cristos. În alte tradiţii, cu toate că nu este făcută această identificare, procesul descris este acelaşi. Înţeleptul hindus Ramalinga Swamigal scria: „O, Dumnezeule! Mi-ai arătat dragoste veşnică dăruindu-mi trupul de aur. Contopindu-te cu inima mea, mi-ai alchimizat trupul.”
    Aceste fenomene, despre care se aminteşte în diferite culturi, demonstrează că cel de-al treilea ochi începe să se deschidă.
    Ar fi mult prea uşor să considerăm toate acestea ca pe un fel de misticism obscur. Dar ceea ce ştim despre savanţi precum Pitagora şi Newton sugerează că, prin intermediul acestor stări alterate de conştiinţă, ei puteau să descopere lucruri noi despre natură, să-i desluşească tainele şi să înţeleagă tipare ce sunt, probabil, prea mari şi prea complexe pentru ca mintea umană să le poată înţelege cu ajutorul conştiinţei sale obişnuite, de zi cu zi. Alchimia conferă celor care o practică o inteligenţă supranaturală.
    Un cuvânt frecvent întâlnit în textele alchimice este VITRIOL, un acronim pentru Visita Interiora Terrae Rectificando Invenies Occultum Lapidem: vizitează interiorul pământului pentru a găsi piatra secretă. Această recomandare este un mod de a îndemna la cufundarea în profunzimile propriului trup. Prin urmare, alchimia are ca obiect de activitate fiziologia ocultă. Dobândind o cunoaştere directă a fiziologiei corpului său, alchimistul dobândea un anume grad de control asupra lui. Despre marii alchimişti precum St Germain se spunea că puteau trăi oricât voiau.
    Dar la nivelul obişnuit, alchimiştii izbuteau să înregistreze şi progrese ştiinţifice de ordin practic. Am amintit deja de cei care au contribuit la dezvoltarea medicinei moderne. În cursul unor stări alterate de conştiinţă, oameni ca Paracelsus şi van Helmont puteau rezolva probleme de ordin medical, oferind tratamente ce depăşesc capacitatea de înţelegere a specialiştilor actuali în domeniu. Retrăgându-se în ei înşişi, iniţiaţii percepeau lumea de dincolo cu o claritate supranaturală. Pentru a folosi o exprimare cabalistă, omul este sinteza tuturor Numelor Sfinte. În consecinţă, întreaga cunoaştere se află în noi înşine; trebuie doar să învăţăm s-o descifrăm. Sutrele yoga ale lui Pantanjali fac referire la călătoria în ceruri şi la micşorarea până la dimensiunile celor mai mici particule ca fiind două dintre puterile pe care le dobândesc cei ce practică aceste tehnici oculte. Adepţii hinduşi vorbesc încă despre abilitatea de a se deplasa spre cele mai îndepărtate colţuri ale cosmosului şi de a-şi concentra puterile de percepţie astfel încât să poată vedea până la nivelul atomilor.
    Acestea sunt mari siddhi, sau „excelenţe”. Unele dintre ele au fost fără îndoială cele care, în Antichitate, le-au permis preoţilor să observe cea de-a treia stea din sistemul Sirius, să înţeleagă evoluţia speciilor, dar şi forma şi funcţia glandei pineale.
    Dar mai putem noi, astăzi, să credem în eficacitatea acestor stări alterate de conştiinţă? Oare nu tindem să considerăm mai degrabă că ne diminuează gradul de conştientizare şi inteligenţa, predispunându-ne la autoamăgire?
    Voi oferi acum un singur exemplu împotriva opiniei încetăţenite, exemplu care mi-a fost oferit pentru prima dată de Graham Hancock, în vreme ce lucra la cartea sa despre şamanism, Supranaturalul. Fiecare celulă umană conţine în ea însăşi o bandă dublă, lată de numai zece molecule, dar lungă de circa un metru optzeci, în care se află codificată întreaga informaţie genetică necesară pentru „construcţia” persoanei respective. Fiecare celulă vie de pe planetă are o versiune a acestei benzi, dar versiunile din celulele umane sunt cele mai complexe, purtând un mesaj codificat de circa trei miliarde de caractere. Aceste caractere cuprind instrucţiunile moştenite care permit celulelor să se organizeze în tiparele necesare creării fiecărei fiinţe umane.
    Oamenii de ştiinţă au observat că aceste miliarde de caractere par a avea tipare relaţionale extrem de complexe şi o structură profundă ce aminteşte de cea a limbajului uman…
    La fel ca un mai vechi coleg de la Cambridge, Isaac Newton, Crick este de părere că universul conţine codificate în sine însuşi mesaje despre originile sale – şi ale noastre – mesaje înscrise acolo pentru ca noi să le putem descifra atunci când vom fi atins un nivel suficient de evoluat al inteligenţei.
    La fel ca ducesa din Alice în Tara Minunilor, întrebăm şi noi: Care este morala acestei poveşti? Ceea ce se află în afara colectivului este tărâmul componentei demonice – dar totodată al celei inovative, evolutive, care răspunde năzuinţei noastre profunde şi neostoite către infinit. Istoria demonstrează că oamenii care au acţionat la însăşi graniţele inteligenţei umane au atins-o în stări alterate de conştiinţă.
(Jonathan Black)

Calea intelepciunii lui Zamolxe (II)

    Frumusetea vietii tale să ti se arate pe chip (109).
    Zâmbetul pe buze să-ti vină din inimă (110).
    Priveste înainte, căci acolo îti este directia de mers (111).
    Fii activ cu sufletul, cu mintea si cu trupul. Asa fiinta îti va dăinui în bună stare (112).
    Poartă cu tine spiritul copilăriei si întreaga viată nu te vei simti bătrân. Bătrânetea înseamnă renuntarea la năzuintele vietii (113).
    Noi, neamul dacilor, suntem fiii si fiicele soarelui si ai luminii (114).
    Bărbatul luminează mintile prin ratiune, căci poate gândi profund si vorbi mintii (115).
    Fericirea se trăieste pe calea vietii nu la capătul drumului (116).
    La fiecare sapte zile să te odihnesti după ce ai muncit în celelalte zile (117).
    Cel putin o dată la sapte zile să aprinzi si să privesti focul sacru, care este legătura ta cu Domnul Dumnezeu (118).
    Domnul este în voi în primul rând. Pe acel Domn să-L treziti si atunci rugăciunea vă este împlinită (119).
    Doamne Dumnezeule adu-mi soarele Tău în inimă (120).
    Nu întrebati, la fiecare pas, ce aveti de făcut, căci asa veti face toată viata numai ce vă spun altii (121).
    Speranta întinereste (122).
    Să nu glorificati suferinta sub nici o formă, căci suferinta omului este desprinderea sa de inima Lui Dumnezeu (123).
    Traditiile străvechi ale înteleptilor titani, oamenii cei blajini din vechime, trebuie să le transmiteti urmasilor (124).
    Cerul ne face să căutăm, pământul să iubim, soarele să trăim, luna să visăm.
    Asa viata omului se împlineste (125).
    Omul echilibrat este parte din natură si asa va întelege cel mai bine ce sunt zeitătile ca puteri ale naturii (126).
    Învată să-L cunosti pe Domnul Cel Preaînaltul (127).
    Când vei cunoaste zeii atunci te vei trezi în plină constiintă creatoare (128).
    Aveti capacitatea de a fi partial zei, adică semizei, deoarece acolo unde există constiintă se află si identitatea acelei constiinte (129).
    Fiintele constiente sunt constiinta zeilor (130).
    Cel care ridică sabia, de sabie va muri, si cel care oferă sânge zeilor, de sânge va avea parte (131).
    Zeii sunt intermediarii ofrandelor făcute de cei buni pentru mentinerea binetii între oameni (132).
    Dumnezeu îl ajută pe cel îndrăznet în bine (133).
    Urmează-ti perseverent idealul (134).
    Chemati mereu la focul sacru reîntoarcerea prin reîncarnare a marilor suflete încărcate de ordine, armonie, adevăr, dreptate si iubire de oameni (135).
    Religia noastră hrăneste viata, că noi nu avem zei plăsmuiti, ci pe cei care au menire în trăirile noastre în frătie cu natura (136).
    Zideste-te în credintă. Încrederea unui singur om miscă muntii (137).
    A trăi cu scop divin este singurul mod de a vietui cu adevărat, de a simti din plin că esti viu (138).
    Întunericul nu există decât atunci când lumina nu se arată. Să luati seama că intunericul sufletului nu va exista atunci când voi vă veti cunoaste pe voi însivă (139).
    Să lăsati lumina divină să intre în voi si să vă transforme viata, că viata fără
lumină, credintă si demnitate nu merită trăită (140).
    Treptat lumea va fi curătită si însănătosită cu Focul Viu, Focul Vietii, Focul Lui Zamolxe (141).
    Nu uitati că natura, cu toti zeii si zânele ei, este sacră, îngrijind-o vă îngrijiti de voi (142).
    Botezul oamenilor se face cu apă vie, foc sacru si Duhul Întelepciunii care este Duhul Lui Dumnezeu (143).
    Marile taine ale vietii vor fi aflate doar de către cei vrednici de ele (144).
    Tine-ti visele vii, că asa se vor împlini. Optimismul atrage fapta împlinită. Fapta bună face viata omului bună (145).
    Credeti in puterea invocatiei. Desi invocatia este adresată zeilor, scopul ei este de a armoniza sufletul, mintea si trupul celui care o face si prin aceasta de a-l însănătosi si a-l tine sănătos pe acel om (146).
    Sunteti legati cu lumea întreagă. Sporiti-vă puterile cu puterile lumii (147).
    Armonia naturii si întelepciunea omului merg mână în mână (148).
    Cel mântuit este ca cel care se naste din nou în spirit, desi trupul în care se găseste sufletul lui îi este acelasi (149).
    Iubirea te poate salva de căderile cele mai grele (150).
    Cei care aduc pe oameni la întelepciune sunt purtătorii luminii Lui Dumnezeu (151).
    Duhul Lui Dumnezeu este Duhul Întelepciunii care este mai înalt decât Duhul Sfânt. Cine are Duhul Întelepciunii are si Duhul Sfânt (152).
    Nu faceti sacrificii sângeroase, nu oferiti nimic zeilor, că zeii nu au nevoie de ofrandele voastre, ci doar de credinta voastră în bine (153).
    Mintea bună coboară în inima cea luminată (154).
    Rugăciunea Mintii în Inimă conduce omul la renasterea în spirit, la transformare interioară si la devenirea omului întru fiintă constientă de propria-i existentă (155).
    Veti păstra vatra nemuririi dacilor arieni mereu aprinsă supraveghind aprinderea focurilor sacre la altarele zeilor (156).
    Primul pas către întelepciune este să poti simti linistea, apoi înveti să asculti si să tii minte lucrurile, iar pe cele bune să le folosesti. Numai după ce le ai pe acestea poti da din întelepciunea ta si altora (157).
    Nu-i copia pe altii, găseste-ti propria ta cale pe care să mergi plin de încredere întru împlinirea vietii (158).
    De-a pururea să tineti minte că noi dacii suntem Poporul Lui Dumnezeu (159).
    Durerea apare ca să te trezească la viată, să devii mai constient de calea pe
care să o urmezi. Acceptă această trezire si vei rămâne treaz (160).
    Învată să trăiesti natura ta interioară si din liniste îti va izvorî bucuria fără un motiv anume (161).
    Dacă vei urma multimea ajungi pierdut în multime. Adevărurile se revelă doar anumitor suflete (162).
    Doar Dumnezeu este adevărata realitate. Scânteia din sufletul nostru face parte din Dumnezeu (163).
    Focul sacru vine de la zei, îngerii veghetori au dat focul sacru oamenilor si datoria oamenilor este să-l mentină întru tinerea vietii în armonie (164).
    În prezenta focului sacru, oamenii se schimbă în bine. La focul sacru sufletele sunt purificate si umplute treptat de un duh al întelepciunii (165).
    Întelepciunea neamului este zidită în vorbele de duh ale poporului (166).
    Învată din greselile altora ca să nu ti se întâmple si tie la fel (167).
    Caută-i pe întelepti si vei învăta de la ei cum să fii întelept (168).
    Cei întelepti aleg simplitatea vietii (169).
    Să păstrati cultul strămosilor, să respingeti cultul mortilor (170).
    Când faci bine, la altii, e mai bine ca de asta să nu stie nimeni, ci doar Domnul. Mila fată de altii este mâna de ajutor pe care ti-o întinzi singur pentru când vei avea vreodată nevoie. Dar ia seama să nu dai ceva bun celui rău căci răsplata lui pentru tine va veni din răutatea lui (171).
     Pomana este bună, dar jertfa este rea (172).
    Atât cele bune cât si cele rele, ale fiintei noastre întregi, se revarsă din suflet (173).
    Femeile cele bune sunt cele care te fac să uiti de orice fel de suferintă (174).
    Cine vrea să fie iubit, să iubească, cine vrea să primească să dăruiască. Aceasta este legea vietii frumoase (175).
    Dacă vei părăsi iubirea vei uita si de scopul pentru care trăiesti (176).
    Când omul iese din legea divină umblă rătăcit în întunericul pe care-l întretine cu faptele întunericului (177).
    Idolii tăi, precum icoane si statui, sunt faceri de mâini omenesti si puterea lor vine din credinta ta în ei. Focul sacru este viu si curătă sufletul, pe când idolii doar încântă privirea (178).
    Prin orice poate omul cădea în viată, numai prin iubire nu (179).
    Pe tatăl si pe mama ta să îi cinstesti dacă ei urmează lumina Lui Dumnezeu, iar dacă ei se află cu mintea în întuneric să fugi de ei. Asa îti va fi bine si multi ani vei trăi (180).
    Ia seama că lucrurile lumii vin si pleacă, trăinicia există doar în sufletele oamenilor (181).
    Cunoaste-ti si construieste-ti arborele genealogic, pentru ca sufletul să nu-ti rătăcească prin familii străine (182).
    O iubire nerealizată este ca pierderea fiintei proprii. Este ca si cum L-ai văzut odată pe Dumnezeu si apoi ti s-au închis toate căile ca să-L poti zări iarăsi (183).
    Să nu ucizi pe nedrept (184).
    Află omul întelept după viata pe care o duce. Multi pot părea întelepti după vorbe, dar proba întelepciunii este viata trăită cu întelepciune (185).
    Mergi la omul întelept si ia sfat bun pentru viata ta. Cel întelept va cunoaste tulburarea din inima ta (186).
    Să aduci lumina divină în tine si asa vei găsi răspunsuri la problemele tale (187).
    Legile Lui Zamolxe se nasc si renasc din ele însele pentru că sunt legile vietii (188).
    Să luati bine aminte că Legea Domnului este viata nu Scriptura, care oricât ar fi ea de bună nu poate să fie mai presus de cuvântul viu. Viata în lumină este cuvântul viu al Domnului (189).
    Ia seamă să asculti de bătrânii întelepti.     Domnul îi răsplăteste cu lumină si ei strălucesc puternic înainte de a părăsi viata pământească (190).
    Pe toate câte cereti rugându-vă, să credeti că le-ati si primit, si le veti avea
(191).
    În fata Lui Dumnezeu toti oamenii sunt egali. Doar felul lor de a-L întelege pe Dumnezeu îi desparte (192).
    Păstrează-ti dreptul de a alege si fii liber (193).
    Nu-ti da pământul strămosesc străinilor că vei ajunge străin în glia străbună. Tu, omul Lui Zamolxe, să fii legătura între Cerul Lui Dumnezeu si Mama pământ (194).
    Iubirea să-ti fie temelia pe care să-ti trăiesti viata care să urmeze calea inimii si să asculte de vocea ratiunii (195).
    Femeia dă iubire inimii, căci poate intui adânc si vorbi sufletului (196).
    Virtutea înseamnă putere (197).
    Priveste adânc înăuntrul fiintei tale si acolo vei descoperi zeii si tainele lumii. Iar când privesti lumea stelelor te vei găsi pe tine (198).
    Hărnicia îti va face viată îmbelsugată si te vei bucura de rodul bratelor si mintii tale întru trezirea sufletului din tine (199).
    Ascultă ce-ti spune natura, urmează calea armoniei naturii (200).
    Bucuria simturilor este dată de la Dumnezeu pentru oameni. În trezirea simturilor Îl întâlnim pe Domnul (201).
    Renuntă la tot ce nu-ti aduce pace si multumire în viata. Calea suferintei nu duce la Dumnezeu (202).
    Armonizează-ti mintea si apoi poti pătrunde si în tainele inimii (203).
    Marile taine se găsesc în sufletul tău si le vei afla atunci când sufletul ti se va trezi (204).
    Viata omului este ca o grădină, dacă o îngrijeste este frumoasă ca florile din ea si grădina dă rod, iar dacă nu este îngrijită cade în paragină (205).
    Spune-ti EU SUNT în prezenta focului viu si asa poti intra pe poarta fiintării, a cunoasterii de sine (206).
    Dimineata când te trezesti să simti lumina Lui Dumnezeu cum intră în inima ta. Si ziua îti va fi plină de bucurii si vei fi multumit de ceea ce vei face (207).
    Calea zeilor e usoară pentru că este calea inimii. Păseste cu încredere pe ea site va duce la armoniile cerului de purpură (208).
    Să te feresti de cearta si de gâlcevile oamenilor (209).
    Răutatea oamenilor nu te va atinge dacă nu lasi să-ti intre în minte gândurile lor negre (210).
    Fii neclintit ca stânca atunci când întunericul altor oameni te împresoară si nu te lăsa ademenit de ei (211).
    Multe ne sunt date fără efort în lume, soarele aduce căldură, ploaia aduce
rod, păsările cânta. Oare ce motiv avem să nu fim fericiti în viata dată nouă de
către Dumnezeu? (212).
    Lucrul mâinilor tale să-ti fie temeinic, ori că faci pentru tine sau pentru oricine altcineva (213).
    Ascute-ti simturile si asa vei simti că trăiesti în lume (214).
    Când omul îsi trezeste memoria ancestrală dobândeste mari puteri (215).
    Frumusetea trupului este felul în care Dumnezeu ne arată bucuria de a trăi în trup. Frumusetea mintii omului este felul în care Domnul ne arată bucuria mintii în armonie. Iar frumusetea sufletului ne arată bucuria Lui Dumnezeu (216)”.
    Cele două sute saisprezece Legi ale Lui Zamolxe au fost duse în toată lumea de către preotii si cavalerii zamolxieni.
    Si multe popoare au luat întelepciune din aceste legi, atât cât au putut întelege.

Isis

(Egipt)
    Cunoscuta si sub numele de Mama Divina, Zeita Misterelor, Zeita Naturii, Isis Myrinymos, Doamna Magiei, Doamna Sexualitatii Sacre, Stapana Intelepciunii Ermetice.

    Isis este o zeita egipteana multifunctionala a Lunii, care intruchipeaza feminitatea, maternitatea, magia, vindecarea si puterea. Ea s-a casatorit cu fratele sau Osiris si a pornit prin tot Egiptul ca sa transmita femeilor deprinderile necesare vietii casnice. In timp ce ea era plecata, celalalt frate al lor Seth, l-a ucis pe Osiris. Dupa descoperirea crimei, Isis l-a ajutat pe sotul ei sa reinvie dintre morti si apoi l-au conceput pe fiiul lor, Horus.
    Egiptologii o considera pe Isis prima Mare Preoteasa a magiei.Legenda spune ca Isis l-a convins pe Ra sa-i dezvalue numele sau secret. Imediat ce a auzit numele, Isis a primit automat si privilegiul de a intelege pe deplin inalta magie. (Toth, zeul inaltei magii, a ajutat-o sa-si perfectioneze si sa-si directioneze cunoasterea). Se spune ca Isis folosea o bagheta magica pentru vindecari si manifestari, iar pentru inlaturarea energiilor negative si a spiritelor joase folosea batai de toba.
    Isis este considerata Regina a Lumii Subpamantene, pentru ca l-a inviat pe sotul ei muribund (si apoi mort), dar si pentru faptul ca insotea mortii in lumea cealalta. Aripile sale protectoare sunt incrustate in sarcofacele egiptene, ele simbolizand capacitatea lui Isis de a inoi sufletele mortilor.
    Cand am invocat-o pe Isis, am auzit-o spunand: “Sunt Isis, regina egipteana a Nilului!” . Si a aparut o femeie frumoasa, purtand un sal peste aripile ei intinse asemenea celor mai mari aripi de vultur. Era foarte feminina, subtire si eleganta – intruchiparea elegantei si a bunului gust. Observa permanent, urmarind totul ca un soim. Pot sa spun ca este deschisa si directa, exprimand astfel puternice calitati de conducere.
    Ea spune: “Aveti rabdare cu voi insiva [se referea la fiecare dintre noi, in general] in timp ce inca va dezvoltati si invatati. Aduceti nenumaratele multumiri voua insiva pentru pasii de copilas pe care i-ati facut de-a lungul drumului. Desi ar putea sa vi se para neinsemnati, ei sunt repere majore pentru eul vostru launtric.
    Sarbatoriti fiecare pas, a repetat Isis. In timp ce apreciati fiecare sarcina pe care ati indeplinit-o, fiecare gest de bunanate pe care l-ati facut, totul – indiferent cat de mic vi se pare – foarte curand viata va lua aspectul unei mari sarbatori. Este opusul separarii de divinitate si elixirul vostru magic impotriva imbatranirii.”
    O frumoasa prietena a mea, Insiah Bechman, a avut o experienta intensa cu Isis, atunci cand a calatorit in Egitp, in 1999. De atunci, ea lucreaza impreuna cu Isis. Ea mi-a spus:
    “In Egipt, am devenit una cu intreaga viata, langa Templul lui Isis. Puteam sa aud pamantul, pietrele, iarba, Nilul, copacii, totul vorbea in jurul meu. Am auzit aceste voci minunate, care imi spunea: “Bine ai venit acasa! Bine ai venit acasa! Ai venit din nou acasa. Aici ai trait multe, foarte multe vieti!”
    Apoi mi-a fost trimis un mesaj prin channeling pentru a mi se aminti cine sunt si pentru a mi se cere sa-mi incep munca. Am stiu atunci ca incorporam energiile zeitei Isis, pe care le lasasem in ultima mea viata pe Pamnat. Energia zeitei Isis este energia Mamei Divine. Eu cred ca ele sunt una si aceeasi, ca sunt reintrupari in diferite forme si culturi pentru a raspunde necesitatii vremurilor.
    Experienta mea este aceasta expensivitate pe care o simt uneori, cand inima si campul energetic se deschid complet si incorporeaza intreaga viata, cu iubire si compasiune. Ma rog in fiecare zi pentru iubire, pace, intelegere si respect intre culturile, rasele, religiile si toate formele de viata. Detest orice manifestare de dizarmonie, care imi tulbura complet campul energetic.

Ajuta la:
• Magia divina
• Taria, puterea si frumusetea feminina
• Bucurie
• Stima de sine

INVOCATIE
    Imaginati-va ca Isis sta in spatele dumneavoastra, cu aripile de vultur intinse, ca si cum ati avea aripi. In timp ce inspirati, simtiti cum puterea ei va patrunde. Observati energia plina de iubire si de gratie din taria ei. Constientizati senzatiile binecuvantate de pace, in timp ce spuneti:
    “Preafrumoasa Isis, zeita a puterii pasnice, te rog, cuprinde-ma cu taria ta plina de gratie si cu increderea ta plina de iubire. Ajuta-ma sa fiu ca tine: distins(a), echilibrat(a), increzator(oare) si plin(a) de iubire. Ajuta-ma sa ma inalt ca un vultur, in toate privintele, inspirand si ajutand pe altii in timp ce zbor la inaltime. Multumesc.”

Ganesh

(Assiria, Babilon, Mesopotamia)
Cunoscuta si sub numele de Absus, Inanna
    Zeita mama si razboinica a babilonienilor, cu multiple trasaturi, de la noblete la pretectie materna, Ishtar este invocata si pentru vindecarea durerii si a bolilor fizice.
    Este asociata cu Venus, iar unii oameni cred chiar ca este intruchiparea planetei insesi. Ishtar isi arata deschis senzualitatea si acest lucru explica de ce unii fundamentalisti au judecat-o si au respins-o. In timp ce o invocam pe Ishtar, am vazut, prin clarviziune, o imagine a mea stand in picioare si o multime de furnici mergand pe langa piciorele mele. Ishtar mi-a aratat ca energiile joase ori formele gand erau asemanatoare unui roi de furnici si alte insecte care se deplaseaza pe pamant – care ne tulbura si ne irita daca ni se urca pe picioare, dar nu sunt periculoase in ultima instanta.
    Ea a trimis apoi un fascicol de lumina deasupra capului meu, formand un cerc de lumina in jurul meu, ca si cum as fi facut dus de lumina puternica. Furnicile nu puteau si nici nu voiau sa patrunda in lumina. Cautau sa se inalte spre lumina si apoi dadeau inapoi, de parca ar fi intalnit un perete de sticla.
    Ishtar mi-a spus: “Permite-mi placerea si onoarea de a te invesmanta in aceasta roba de lumina. Sunt in slujba ta si stiu ca acest lucru nu-ti micsoreaza capacitatea de a sluji cu smerenie. Stiu ca cea mai nobila dintre profesii este trimiterea unor fascicule de lumina pentru a indeparta umbrele si pentru a ilumina cea mai inalta intelepciune divina. Sa nu intelegi gresit: Sunt aici ca sa alin si sa elimin durerea, suferinta si intristarea prin atitudinea mea protectoare.
    Permite-mi sa te apar cu barierele mele de lumina, care permit doar iubirii sa patrunda si sa straluceasca si filtreaza orice forma de negativitate. O noua zi “pozitiva” va straluci pentru tine, in timp ce esti invesmantat(a) in roba mea de lumina a iubirii. Soarbe-o, Iubitul meu/Iubita mea. Potoleste-ti sufletul insetat si lasa deoparte orice fel de teama.”

Ajuta la:
• Conceperea si nasterea copiilor
• Compasiune
• Orice fel de vindecare
• Noblete
• Relatii de iubire si casatorie
• Protectie impotriva energiilor joase
• Sexualitate
• Prevenirea ori solutionarea razboaielor
• Starea vremii

        INVOCATIE

    Aprindeti o lumanare alba si priviti insistent flacara sau priviti o sursa de lumina, atunci cand vorbiti cu Ishtar. Este o invocatie deosebit de eficienta, daca tocmai ati trecut printr-o situatie negativa si doriti sa scapati de urmarile ei:

    “Draga Ishtar, stau acum cu tine in mijlocul luminii pure. Iti multumesc ca m-ai invesmantat in aceasta lumina si m-ai scaldat cu energia iubirii. Sunt insetat de aceasta iubire, deci te rog sa-mi potolesti aceasta sete. Elimina toate efectele temerilor si elibereaza-ma complet de orice ganduri legate de teama. Elibereaza-ma, elibereaza-ma, elibereaza-ma. Intervin-o asupra celorlalti oameni implicati in aceasta situatie si curata-i de orice sentimente negative. Acum sunt eliberat(a) si toti ceilalti la fel. Acesta este adevarul. Multumesc, Ishtar.”

Decalogul Lui Zamolxe

1. Opune-te răului, respectă adevărul, caută dreptatea si umple-te de lumină în suflet. Urmând acestea puterea întunericului scade.
2. Trăieste în armonie cu oamenii, dar dacă ei nu sunt pasnici trebuie confruntati pentru că mintile le sunt stăpânite de întuneric.
3. Omul care greseste să-si repare complet faptele rele, dacă mai este posibil, iar dacă nu să-si primească pedeapsa pentru greseli.
4. Respectă pe oricine, dar dacă cineva nu merită onoarea pe care io dai atunci ignoră acea persoană.
5. În tot ce faci urmează lumina Lui Dumnezeu.
6. Cei care dobândesc Spiritul Întelepciunii merg în împărătia Lui Dumnezeu si sunt nemuritori.
7. Lui Dumnezeu sau zeilor nu le face niciodată sacrificii bazate pe omorârea fiintelor si pe distrugerea de flori si fructe; divinitătile nu au nevoie de ofertele materiale ale oamenilor. Sacrificiul tău trebuie înteles ca renuntarea la dezordine în gânduri, vorbe si fapte.
8. Învată de la orice popor ceea ce are mai bun, astfel lumina neamului tău va străluci mai puternic.
9. Trăieste simplu, frumos si drept.
10. Să privesti flacăra focului sacru, legătura ta cu Dumnezeu.
– Acestea ar fi poruncile de bază, pentru omul salvat în devenire, mai spune Zamolxe.

Tatăl Nostru Dumnezeu, Mama Noastră Domnazâna

Tatăl Nostru Dumnezeu, Mama Noastră Domnazâna,
voi care trăiti în lumină,
întelepti sunteti în cer si pe pământ.
Astept darul înăltării Voastre în mine.

Vreau să primesc harul Vostru în fiecare zi.
Lumina Voastră să-mi fie ca pâinea de zi cu zi.
Să-mi dea întelepciune sufletului
care să-mi lumineze cu putere viata.

Tată Dumnezeu si Mamă Domnazână
rogu-Vă să-mi dati binecuvântarea Voastră cu lumină
să pot trăi în întelepciune, multumire si har
si focul din inimile voastre să fie si în inima mea.

Asa să fie, asa să fie, asa să fie, zău.

Horus

(Egipt, Grecia)
Cunoscut si sub numele de Har, Harendotes, Harmakhet, Haroeris, Har-pa-Neb-Taui, Harseisis, Hor, Horos, Ra-Harakhte.
    Horus este un puternic zeu al cerului si al soarelui, infatisat cu cap de soim, reprezentand taria si victoria. Tatal sau, Osiris, a fost ucis de unchiul sau, Seth. Mama sa, Isis, l-a readus la viata pe Osiris, in chip magic, exact cat a fost necesar sa-l conceapa pe Horus. Apoi Seth l-a ucis din nou pe Osiris si i-a dezmembrat trupul pentru a nu mai putea fi reinviat. Pentru a evita actiunile ucigase ale lui Seth, Isis l-a nascut si l-a crescut pe Horus in mlastinile pline de papirus din Buto. Isis si-a folosit deprinderile magice, pe care le invatase de la Ra si Toth, pentru a-l proteja de Horus.
    Atunci cand Horus era inca tanar, s-a luptat cu Seth pentru a razbuna moartea tatalui sau. In timpul acestei lupte, a fost ranit la unul din ochi. In cele din urma, Horus a dobandit tronul Egiptului de Sus si al Egiptului de Jos si le-a unificat. Dupa acesta, Horus a reprezentat taria, victoria si dreptatea. Fiecare faraon din Egiptul Antic era considerat o intrupare vie a lui Horus.
    Horus apare avand un cap de soim cu un ochi mare (cel neafectat), reprezentand cel de-al treilea ochi al clarviziunii. Acest ochi, care vede totul, ne ajuta sa vedem adevarul in toate situatiile.
    Experienta mea cu Horus (care a fost o vreme unul dintre calauzitori mei) mi-a aratat ca el nu vorbeste mult, ci mai degraba actioneaza. El pune ochiul sau peste al treila ochi al dumneavoastra, ca o lentila care va da o viziune si o perspectiva mai clara in orice situatie. El va ajuta sa vedeti adevarul si sa gasiti solutia in oric situatie.
    Formula magica de vindecare a lui Horus este: sa vada toti oamenii implicati intr-o situatie “prin ochii iubirii”. Ii vede buni, iubitori si puri…asa cum sunt, conform adevarului spiritual.

Ajuta la:
• Clarviziune
• Curaj
• Relatiile fiu-mama
• Apararea si mentinerea propriului punct de vedere
• Tarie
• Vederea fizica si paranormala

        INVOCATIE

    Il puteti chema pe Horus in ajutor folosind viziunea spirituala sau fizica. Invocarea poate fi facuta cu ochii deschisi sau inchisi. Veti simti probabil o furnicatura in cap, in special in jurul ochilor si intre sprincene, in timp ce spuneti acesta invocatie:

     “Draga Horus, te rog sa-mi imprumuti ochiul tau ca sa pot vedea clar. Iti cer sa intervii in viziunea mea in toate privintele. Deschide-mi complet al treilea ochi ca sa pot vedea in mod spiritual, asemena tie! Deschide-mi complet mintea ca sa pot vedea planul launtric, asemenea tie! Iti multumesc pentru perspectiva clara. Iti multumesc pentru ca m-ai eliberat complet de teama. Iti multumesc pentru ca mi-ai deschis pe deplin ochii, astelf incat sa pot sorbi privelistea minunata a adevarului si a frumusetii.”

Misiune cosmica-Zeul Soare

    De fapt, viata lui Iisus Cristos, conform informatiilor care ne-au parvenit, poate fi considerata o inlantuire de evenimente din vietile predecesorilor sai: fiul unui dulgher si al unei fecioare, precum Krisna; nascut pe 25 decembrie, ca Mithra; vestit de o stea la rasarit, la fel ca Horus; mergand pe apa si hranind 5000 de oameni dintr-un cos mic cu mancare, aidoma lui Buddha; autor al unor vindecari miraculoase, ca Pitagora; readucand mortii la viata, precum Elisei; executat pe un lemn, la fel ca Adonis; inaltandu-se la cer ca Hercule, Enoh si Ilie.
    Cu greu gasim in evanghelii fie si o singura fapta sau pilda a lui Iisus care sa nu fi fost prefigurata de altele, intr-un anume fel. Toti cei predispusi la o gandire negativa din acest punct de vedere vor considera cele de mai sus ca o dovada a faptului ca existenta lui IIsus tine de domeniul fanteziei. In cadrul istoriei secrete insa aceste similitutini constituie o miscare de convergenta universala, in contextul careia universul in ansamblul sau se straduia sa dea nastere noului zeu Soare.
    Privind reprezentarea de tip imaginativ a nasterii lui Iisus, asa cum a fost ea ilustrata in marile opera de arta ale lumii, si decodificand-o conform doctrinei secrete, intelegem modul in care intreaga istorie oculta a omenirii a culminat cu acest moment.
    In Maria, recunoastem prezenta zeitei Isis; atunci cand Soarele rasare in constelatia Pestilor, semnul zodiacal al lui Iisus, la polul opus al boltii ceresti se afla Fecioara. In Iosif, patriarhul cu toiagul cocarjat, il identificam pe Osiris, toiagul simbolizand cel de-al treilea ochi. Grota in care este frecvent reprezentata nasterea lui Iisus este de fapt craniul in care urmeaza a se petrece noul miracol al constiintei. Pruncul din iesle are trupul vegetal al lui Krisna. Boul si asinul reprezinta cele doua epoci care au precedat Era Pestilor – cea a Taurului si cea a Berbecului. Steaua care ii indruma pe magi este spiritul lui Zarathustra (“steaua de aur”). Unul dintre magi este Pitagora reincarnat, cei trei fiind initiati de profetul Daniel. De asemenea, ingerul care vesteste pastorilor nasterea lui Iisus este spirtul lui Buddha. (…)
    Intr-o vreme in care universul devenise atat de dens incat zeii nu se mai puteau manifesta pe Pamant, in lume a coborat zeul Soare. Misiunea sa era aceea de a planta o samanta. Acest sambure spiritualizant avea sa creasca si sa constituie noua arena in care divinitatile sa-si poate face simtita prezenta…
    Elementul esential in acest context, cel care in afara traditiei secrete fost in general ignorat, este faptul ca Iisus Cristos a creat viata interioara.
    Am identificat deja o aluzie la aceasta viata interioara in vocea slaba auzita de Ilie. In mod similar, in Ieremia, Dumnezeu spune: “Voi pune legea Mea inauntrul lor si pe inimile lor Voi scrie.” Dar plantarea semintei Soarelui cu peste doua mii de ani in urma a fost evenimentul decisiv in procesul care a permis fiecaruia dintre noi sa simta ca are in propria sa fiinta un univers de o varietate si intindere infinite.
    De asemenea, ni se pare ca si ceilalti au infinitul in ei. In decursul sutelor de ani au fost intrunite conditiile necesare pentru crearea unui sentiment al identitatii individuale – ceea ce numim astazi uneori ego sau eu interior. Fara interventia zeului Soare, insa acest ego ar fi fost doar un punctisor dur, centrat asupra sa insusi, interesat exclusiv de propira sa multumire imediata si deschis numai catre cele mai josnice interese exterioare; nici un individ nu l-ar fi constientizat pe vreun altul ca un centru independent al constiintei.
    Atunci cand parintii l-au dus pe Iisus in Templu, in perioada in care ”perechea” lui a disparut, copilul a uimit prin intelepciunea sa. El a preluat de la celalalt capacitatea de a citi gandurile, de a vedea adanc in sufletul altora, de a intelege cum interactioneaza acestia cu lumea spirituala, si de a stii ce sa spuna sau sa faca pentru ai ajuta. De asemenea, percepea durerea celorlalti ca pe propria sa suferinta. Experimenta ceva – darul emaptiei – ce nimeni nu mai simtise pana atunci.
    Odata ce un individ sau un grup restrans dezvolta o noua capacitate, un nou mod de manifestare a contiintei, acesta se raspandeste in lumea intreaga cu o viteza uimitoare. Isus Cristos a daruit omenirii un nou tip de iubire, o iubire milostiva, bazata pe darul empatiei. O persoana putea transcede limitele existentei sale izolate, pentru a lua parte la ceea ce se intampla in sinele interior al alteia.
    Inainte de Cristos, iubirea era de tip tribal sau familial. Acum, individul se putea ridica deasupra legaturilor de sange, alegand liber pe cine sa iubeasca. La acest lucru s-a referit Iisus atunci cand, in Evanghelia dupa Marcu3:32, a lasat impresia ca neaga importanta mamei pentru el si cand in Evanghelia dupa Matei 10:37-8, spunea: “Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de mine”.
    Esenta invataturilor ezoterice se refera, inainte de toate, la modul corect de a iubi si afirma ca , atunci cand cooperam cu fortele ce au creat universul, aceste forte curg prin noi insine in asa fel incat putem deveni constienti de prezenta lor. Procesul este numit taumaturgie sau magie divina. (…)
    Daca vom compara codurile morale anterioare, precum legile lui Moise sau chiar mai vechiul Cod al lui Hammurabi, cu Predica de pe Munte, observam imediat ca primele erau doar niste reglementari menite sa controleze comportamentul in lumea exterioara: nu te inchina la idoli, nu fura, nu ucide, nu preacurvi etc. Invataturile morale din Evanghelii, pe de alta parte, sunt indreptate asupra starilor interioare: ,,Binecuvantati sunt cei saraci cu duhul…ci ce plang…cei blanzi…cei cu inima curate…’’
    Intr-un univers de tip idealist, intentia este, desigur, mult mai importanta decat intr-unul materialist. In primul, rand daca doua persoane indeplinesc exact aceeasi actiune in exact aceleasi circumstante, una cu inima deschisa, iar cealalta nu, consecintele difera foarte mult. Intr-un mod necunoscut, misterios, starea de spirit influenteaza rezultatele actiunii, asa cum starea sufleteasca a unui pictor isi lasa amprenta asupra lucrarilor sale.
    Conform interpretarii ezoterice a miturilor elene, ambrozia, hrana zeilor, este dragostea umana. In lipsa ei, zeii se indeparteaza si puterea lor de a ne ajuta devine limitata. In crestinismul mistic si ezoteric, ingerii sunt atrasi catre noi daca le cerem ajutorul, dar daca n-o facem, ei cad intr-un soi de zona crepusculara, intr-o stare vegetativa, iar in locul lor asupra noastra isi exercita influenta fantome si demoni ce-si croiesc drum spre eul nostru inferior.
    Desigur, ne putem opune demonilor si ne putem “antrena” eul animalic asa cum am antrena un caine, printr-un proces de repetitie. In cadrul invataturilor ezoterice se spune ca este necesara repetarea zilnica a unui exercitiu meditativ timp de douazeci si una de zile daca vrem sa operam o schimbare profunda a obisnuintelor noastre.
    Dar mai exista o parte si mai adanca a eului nostru animalic, aflata complet dincolo de pragul constientei si deci inaccesibila ei. Aceasta parte nu poate fi tranformata prin exercitarea vointei libere, indiferent de gradul de perseverenta, deoarece degradarea eului animal a patruns si in eurile vegetal si animal.
    Pentru a tranforma aceste aspecte ale fiintei nostre, avem nevoie de ajutor supranatural.
     Prin urmare, misiunea zeului Soare era aceea de a se cufunda pana la cele mai adanci niveluri ale materiei, exercitandu-si influenta spirituala transformatoare. Zeul Soare are capacitatea de a ajunge pana in cea mai materiala parte a omenirii, acesta fiind motivul pentru care a fost scris ca “ nici unul din oasele sale nu va fi frant.”
    Lotusul cu douasprezece petale radiaza in exterior din regiunea inimii si ii invaluie pe toti cei pe care ii iubim. El este totodata un organ de perceptie. Lucrul pe care il iubesc cu adevarat se va deschide in fata mea si imi va dezvalui secretele sale.
    Invaluirea cuiva in dragoste in acest fel este un exercitiu de imaginatie. Fireste, imaginatia nu trebuie confundata cu fantezia:ea este o perceptie adevarata a unei realitati mai inalte, iar organul corespunzator, atat in Occident, cat si Orient, este chakra inimii. La ea s-a facut referire pe drumul spre Emmaus, cand ucenicii care si-au dat seama cu cine s-au intalnit isi spun: “ Oare nu ardea in noi inima noastra, cand ne vorbea pe cale?”
     Cand chakra inimii se deschide si infloreste, putem percepe lumea exterioara intr-un mod supranatural. O inima iubitoare imi poate oferi experienta constienta a inimii cosmosului, a inteligentei afective care se afla dincolo de lumea exterioara si o controleaza. “Fericiti cei saraci cu duhul, caci ei il vor vedea pe Dumnezeu.”
    Dragostea actioneaza asupra vointei, dar si asupra puterilor de perceptie. Cand iubim pe cineva cu adevarat, suntem dispusi sa facem orice pentru persoana respectiva. De aceea infloreste chakra inimii atunci cand iubirea ne determina sa actionam asa cum ne dicteaza constiinta. In acest caz nu purcedem la drum fara tragere de inima, ca Marc Aureliu; nu actionam cu raceala, fara entuziasm sau autenticitate. Nu ne facem datoria in vreme ce o parte din noi insine e reticenta si inciudata, ci actionam manati de dragoste si devotament. (…)
    Chiar daca decidem sa ignoram continutul supranatural al relatarilor despre Iisus Cristos si despre dezvoltarea crestinismului, tot va trebui sa acceptam faptul ca s-a petrecut atunci ceva extraordinar, ceva ce necesita o explicatie. Fiindca, indiferent daca in primii ani ai secolului I, in acea regiune obscura a Orientului Apropiat, s-a intamplat sau nu ceva miraculos, efectele exercitate asupra istoriei mondiale sunt extraordinare atat ca amploare, cat si sa profunzime. Evenimentele de atunci au dat nastere civilizatiei actuale – una a libertatii fara precedent, a prosperitatii, a bogatiilor culturale si a progresului stiintific. (…)
    In conformitate cu doctrina ezoterica, intreaga istorie a universului poate fi rezumata astfel:
    A existat o Era de Aur, in care Pamantul si Soarele erau unite, cel de-al doilea conferind pamantului forma.
    Soarele s-a separat apoi de Pamant, drept care acesta s-a materializat si a devenit mai rece.
    Zeul Soare s-a intors pentru a-si infuza spiritul in Pamant, astfel ca intregul cosmos sa se dematerializeze in cele din urma si sa redevina spiritualizat.
(Jonathan Black)